După cum am descris în episodul precedent „Politica locală-1” speranțele unei opoziții unite în sensul schimbării actualei administrații locale s-au năruit, așa că avem acum mai mulți candidați de opoziție și, cum altfel, fiecare se prezintă ca soluția-soluțiilor…desigur că încă n-am văzut nici o soluție dar mai e ceva timp, nu de alta, dar nehotărâții ar merita pe deplin prezentarea unei…soluții, ca să aibă motiv de a merge la vot. Având în vedere că feisbucul permite, zic și io câte ceva despre ce așteptări aș avea eu pentru a pune ștampila. Așadar:
Cum ar trebui să fie un candidat de primar-2
Prima constatare: de ani de zile vedem cum oricare primar în funcție se pregătește de campania viitoare prezentând mereu și mereu, direct sau prin interpuși fideli, realizările din domeniul investițiilor publice (bune sau rele, multe să fie!), de parcă nu pentru asta primește salar. Opoziția în schimb se preocupă în a arăta greșelile edilului, fără a arăta desigur cum ar fi făcut ei. No cam asta e „lupta” electorală și având în vedere subțirimea conținutului discuțiilor lehamitea e mare iar prezența la vot scade continuu, ajungându-se la ingrata situație în care la vot se prezintă (cu excepțiile de rigoare, desigur) doar afiliații/susținătorii partidelor și, suplimentar în cazul primarului, datorașii aferenți (persoane fizice sau grupuri politice/etnice). Pe cale de consecință, marea masă a potențialilor votanți „stă acasă” în ziua votului, convinsă fiind că „n-are rost”. No d-aci pornim, asta-i din păcate realitatea la zi.
Ce-i de făcut? Păi dacă credem că totul e OK, nu trebuie să facem nimic și, simplu și concis, primarul în funcție mai ia un mandat, că are ce arăta (bun, rău…nici nu contează) doară banii au fost la pixul lui…plus că e un singur tur iar el are la dispoziție și datorașii. În subsidiar, celelalte partide își vor disputa cu ardoare…locul doi.
Dar dacă credem că nu e OK ce și cum e acum? Păi cei ce cred asta, ar avea ceva „de lucru”. Ca unul care am fost mai mereu în categoria asta, o să zic câte ceva despre cum văd eu problema unei schimbări…nu că m-aș băga in seamă, dar am fost mult timp în proximitatea situației așa că, cine vrea să facă ceva, poate folosi și din experiența mea. Desigur că îmi asum riscul unor așa zise miștouri ale părții adverse…dacă voi fi contrazis cu argumente, cu atât mai bine…cine are de criticat obiectiv, e binevenit…tare mă tem că hăilalți vor fi…mucles. No hai să zicem câte ceva despre cum ar trebui să se prezinte un candidat care dorește să „scoată” la vot marea masă a turdenilor…în opinia mea, desigur.
Azi, despre Gestiunea personalului
Tocmai vorbirăm în capitolul precedent despre atitudinea și comportamentul pe care ar trebui să-l aibă un primar, ceea ce l-ar putea ajuta să obțină ceva similar de la colaboratori…tocmai ați aflat prima condiție a unei gestiuni corecte a personalului din subordine/coordonare: fii un exemplu pentru ceea ce soliciți. Adică mai pe șleau spus, nu poți cere colaboratorilor să aibă o atitudine mai corectă ca a ta, dar fi ferm și dur in ceea ce ceri.
Pentru a aplica cele menționate e nevoie de echipă, cel puțin la nivel de conducere pentru început iar apoi, încet-încet se poate contura întreaga echipă. E un proces lung și obositor, în opinia mea nefiind suficient un mandat dar e bine și să realizezi un început bun pentru ca cel care vine după tine să aibă o bază. Hai sa concretizăm.
Din păcate, primăria a devenit cel mai mare angajator din Turda, incluzându-i aici și pe cei din serviciile/instituțiile/societățile/etc la care primarul este “one man band”. Fără comentarii. Acest fapt nu prea e ușor de întors, ca atare trebuie gestionat corect, în primul rând fără „recomandări”, de nici un fel. Din păcate, în domeniul de față regăsim la noi in oraș reprezentanți, nu puțini și la toate nivelurile, ai tuturor relelor societății: nepotism, corupție si absența meritocrației.
Bineinteles că din motive operaționale nu se poate pune în mod direct o problemă de genul „a se da afara incompetenții”. In opinia mea, o structura supradimensionată cu „piloși” se poate autoregla prin actiunea celui din vârf…adică dă d-le „de lucru” fiecaruia după postul pe care-l ocupă și competențele pe care le asumă… bineînteles că trebuie să și știi să „dai de lucru”. Simplu și concis…oare? Sistemul se curăță singur. Fără durere si fără declarații sforăitoare. Cine nu face față, pleacă… Cu siguranță ar fi destui!
Să nu uităm că salariile din administrația publică au „sărit” cu mult peste cele din „lumea economică reală”. Foarte bine că sunt mari dar…hai să lucrăm în consecință ca să le și merităm astfel ca opinia publică să ne fie favorabilă. O masură de început: despre pensionari…aceștia pot ocupa orice funcție în privat sau orice funcție aleasă…în rest…pensie lungă sa aibă. Poate pare curios că spune asta un pensionar, dar pur și simplu nu m-aș vedea de ex. șef la piață sau șef la parcări, etc. Cum aș face dacă aș fi primar? Aș solicita oferte din partea angajaților care sunt și pensionari cu privire la consilierea primarului în 2-3 domenii cheie. Atât. Dacă cineva se simte in stare, e binevenit ca și specialist pe domeniul său în cabinetul primarului…în rest…la revedere. Pentru conducerea operativă trebuie deschisă administrația față de expertiza tânără, curajoasă, novatoare, apolitică, neșantajabilă, s.a.m.d. E greu? Doar dacă ai obligații, probleme de competență sau situații de ascuns. Dacă nu e cazul, zic că e doar o problemă de voință politică. Cred că am reușit să exprim ideea, așa că nu mai continui cu acest subiect pentru ca e jenant atât pentru angajator, recte primarul, cât și pentru angajații-pensionari. Nu e numai o problemă de etica.
Ca un exemplu, poate nerelevant, îmi aduc aminte că la momentul 2004, cand am ajuns eu acolo, primăria avea cca 175 de angajați iar salarul viceprimarului, al doilea ca marime din instituție, era cam ca al unui șef de serviciu de la Industria Sârmei. Nu zic că era bine sau rău. Cum o fi acum? Din nou, nu zic nici că acum e bine sau rău. Zic doar că primăria în ansamblu, ca numar de angajați și nivel de salarizare trebuie să se emuleze pe situația de ansamblu a municipiului. Punct. Asta dacă vrem respect și ascultare din partea populației pe care o reprezentăm. Și bineînțeles că vrem…Am reusit, cred, să exprim al doilea criteriu al unei politici de personal corecte: atmosfera din cadrul echipei și din jurul ei.
Al treilea criteriu este pozitia fiecărui coechipier în cadrul echipei, adică ocuparea organigramei (se subînțelege că aceasta ar trebui să fie corespunzator necesitaților de moment ale evoluției orașului). Dacă și acest domeniu este gestionat corect… restul scrie în cărți și nu rămâne decat existența unui manager de resurse umane competent. Primarului îi revine supervizarea și…speranța că va avea puterea de a nu interveni „politic”.
Trebuie abordată și problema personalului din conducerea serviciilor/ instituțiilor/ societăților din subordonarea/ coordonarea primăriei. Oricât se dorește a se demonstra că aceste promovări se fac prin concursuri bazate pe principiul meritocrației, realitatea e cu totul alta…de fapt chiar aceea pe care o bănuiește/știe toată lumea. Știu ce spun, doar am activat în cam toata zona. Nu dau exemple (deși cunosc destule) dar nu mă aștept să fiu contrazis… În acest domeniu problema e banală teoretic, dar foarte greu de aplicat. Concret, eu aș promova doar oameni cu un oarecare ștaif (greu de găsit un cuvânt similar), adică fără profesii precare sau studii incerte, cu studii superioare „serioase”, cu experiența politică, administrativă sau managerială și fără probleme penale. Cine dorește poate face un exercițiu de imagine căutând o legătură între majoritatea CV-urilor membrilor actuali ai CA-urilor și unitățile pe care cică le manageriază. Dacă găsiți logica…chapeau bas… Trebuie deschise porțile administrației locale tuturor oamenilor valoroși și nu doar celor care au un „tătic” care să dea un telefon sau să aibă un portofel burdușit. Să fim bine înțeleși, „tătic” nu e neaparat cel biologic… nu cred că e nevoie de detalii. Ca om trecut prin sistem, și eu absolvent de master și președinte al unor CA-uri, m-am uitat mai mereu în jurul meu și nu prea m-am simțit confortabil, deși sunt OK atât cu studiile cât și cu problema profesională. Parca aș avea o anume dorință de a mă implica în această repunere pe linia de plutire a competenței… și sunt în sistem o mulțime de profesioniști adevărați care acum trebuie să stea „pitiți”. Haideți să-i scoatem la lumină…și sistemul sigur va începe să funcționeze
Acum, că am vorbit despre atitudine, comportament și politica de personal, urmează ca în capitolul viitor să emitem oarece idei despre politică…Da, chiar așa, un primar este un om politic și trebuie sa aibă competențe în a nu amesteca cele două componente de care se ocupa, respectiv administrația locala și politica de partid.
Blogul lui Sorin Saveanu 