Ce as face daca as fi primar-2

Ideea unui astfel de articol mi-a dat-o unul dintre formatorii de opinie importanti din zona care nu odata m-a catalogat ca un mare doritor de a fi primar. Recent afirma cum ca “sursele noastre spun ca Sorin Saveanu isi doreste, nu de azi, functia de primar al municipiului Turda”. Mai sa fie…FB te ajuta mereu sa afli noutati…Nu ca nu ma simt onorat de aprecierile sale, dar nu cred ca sunt un subiect interesant. Am avut ocazia de a candida, am avut chiar ocazia de a ajunge primar “la masa verde” si apoi cred ca ar fi fost simplu. N-am avut aceasta vocatie dar i-am ajutat si pe unul si pe altul…din pacate. M-am adaptat mental la o astfel de situatie desi problema mea e ca sunt un tip incomod.

Cred totusi ca as avea un oarece potential asa ca am sa incerc sa fac niste lucruri bune, in sensul ca voi emite niste “judecati de valoare” cu privire la actiuni pe care nici un edil nu a stiut/vrut sa le abordeze. Sub nici o forma nu voi vorbi despre “proiecte”, un subiect aducator de voturi care depinde de oportunitatile de moment si abilitatile de finantare… practic necesarul de proiecte este infinit (cel putin in Turda) dar, in opinia mea, exista in subsidiarul functiei de primar niste cerinte de baza in lipsa carora functia de primar este redusa la cea de cheltuitor  al finantelor locale. Pe proiecte, bineinteles…

Azi, despre gestiunea personalului

Tocmai vorbiram in precedentul capitol despre atitudinea si comportamentul pe care l-as avea daca as fi primar, ceea ce m-ar putea ajuta sa obtin ceva similar de la colaboratori…tocmai a-ti aflat prima conditie a unei gestiuni corecte a personalului din subordine/coordonare: fii un exemplu pentru ceea ce soliciti. Adica mai pe sleau spus, nu poti cere colaboratorilor sa aiba o atitudine mai corecta ca a ta, dar fi ferm si dur in ceea ce ceri.

Pentru a aplica cele mentionate e nevoie de echipa, cel putin la nivel de conducere pentru inceput iar apoi, incet-incet se poate contura intreaga echipa. E un proces lung si obositor, in opinia mea nefiind suficient un mandat dar e bine si sa realizezi un inceput pentru ca cel care vine dupa tine sa aiba o baza….eu asa as face daca…Hai sa concretizam.

Din pacate, primaria a devenit cel mai mare angajator din Turda, incluzandu-i aici si pe cei din serviciile/institutiile/societatile/etc la care primarul este “one man band”. Fara comentarii. Acest fapt nu mai poate fi intors, ca atare trebuie gestionat corect, in primul rand fara “recomandari”, de nici un fel. Din pacate, in domeniul de fata, regasim la noi in oras reprezentanti, nu putini si la toate nivelurile, ai tuturor relelor societatii: nepotism, coruptie si absenta meritocratiei.

Bineinteles ca, din motive operationale, nu se poate pune in mod direct o problema de genul “a se da afara incompetentii”. In opinia mea, o structura supradimensionata se poate autoregla prin actiunea celui din varf…adica da d-le “de lucru” fiecaruia dupa postul pe care-l ocupa si competentele pe care le asuma…bineinteles, daca stii sa “dai de lucru”. Simplu si concis…oare. Sistemul se curata singur. Fara durere si fara declaratii sforaitoare. Cine nu face fata, pleaca… Cu siguranta ar fi destui!

Sa nu uitam ca salariile din administratia publica au sarit cu mult peste cele din “lumea economica reala”. Foarte bine ca sunt mari dar…hai sa lucram in consecinta si sa le meritam astfel ca opinia publica sa ne fie favorabila. O masura de inceput: despre pensionari…acestia pot ocupa orice functie in privat sau orice functie aleasa…in rest…pensie lunga sa aiba. Poate pare curios ca spune asta un pensionar, dar pur si simplu nu m-as vedea de ex sef la piata, sau sef la parcari, etc. Cum as face daca as fi primar? As solicita oferte din partea angajatilor care sunt si pensionari cu privire la consilierea primarului in 2-3 domenii cheie. Atat. Daca cineva se simte in stare, e binevenit ca si specialist pe domeniul sau in cabinetul primarului…in rest…la revedere. Pentru conducerea operativa, trebuie deschisa administratia fata de expertiza tanara, curajoasa, novatoare, apolitica, nesantajabila, s.a.m.d. E greu? Doar daca ai obligatii, probleme de competenta sau situatii de ascuns. Nefiind cazul, zic ca e doar o problema de vointa politica. Cred ca am reusit sa exprim ideea, asa ca nu mai continui cu acest subiect pentru ca e jenant atat pentru angajator, recte primarul, cat si pentru angajatii-pensionari. Nu e numai o problema de etica.

Ca un exemplu, poate nerelevant, imi aduc aminte ca la momentul 2004, cand am ajuns eu acolo, primaria avea cca 175 de angajati iar salarul viceprimarului, al doilea ca marime din institutie, era cam ca al unui sef de serviciu de la Industria Sarmei. Nu zic ca era bine sau rau. Cum o fi acum? Din nou, nu zic nici ca acum e bine sau rau. Zic doar ca primaria in ansamblu, ca numar de angajati si nivel de salarizare trebuie sa se emuleze pe situatia de ansamblu a municipiului. Punct. Asta daca vrem respect si ascultare din partea populatiei pe care o reprezentam. Si bineinteles ca vrem…

Am reusit, cred, sa exprim al doilea criteriu al unei politici de personal corecte: atmosfera din cadrul echipei si din jurul ei. Al treilea criteriu este pozitia fiecarui coechipier in cadrul echipei, adica ocuparea organigramei (se subintelega ca aceasta ar trebui sa fie corespunzator necesitatilor de moment ale evolutiei orasului). Daca si acest domeniu este gestionat corect…restul scrie in carti si nu ramane decat gasirea unui manager de resurse umane competent. Primarului ii revine supervizarea si…speranta ca va avea puterea de a nu interveni “politic”.

Trebuie abordata si problema personalului din conducerea serviciilor/ institutiilor/ societatilor din subordonarea/ coordonarea primariei. Oricat se doreste a se demonstra ca aceste promovari se fac prin concursuri bazate pe principiul meritocratiei, realitatea e cu totul alta…de fapt chiar aceea pe care o banuieste/stie toata lumea. Stiu ce spun, doar am activat cam in toata zona. Nu dau exemple dar nu ma astept sa fiu contrazis… In acest domeniu, problema e banala teoretic, dar foarte greu de aplicat. Concret, eu as promova doar oameni cu un oarecare staif (greu de gasit un cuvant similar), adica fara profesii precare sau studii incerte, cu studii superioare “serioase”, cu experienta politica, administrativa sau manageriala si fara probleme penale. Cine doreste, poate face un exercitiu de imagine cautand o legatura intre majoritatea CV-urilor  membrilor CA-urilor si unitatile pe care cica le conduc. Daca gasiti logica…chapeau bas… Trebuiesc deschise portile administratiei locale tuturor oamenilor valorosi si nu doar celor care au un “tatic” care sa dea un telefon sau un portofel burdusit. Sa fim bineintelesi, “tatic” nu e neaparat cel biologic- nu cred ca e nevoie de detalii. Ca om trecut prin sistem, si eu absolvent de master si membru al unor CA-uri, m-am uitat mai mereu in jurul meu si nu prea m-am simtit confortabil, desi sunt OK atat cu studiile cat si cu activitatea profesionala. Parca as avea o anume dorinta de a ma implica in aceasta repunere pe linia de plutire a competentei-si sunt in sistem o multitudine de profesionisti adevarati care acum trebuie sa stea “pititi”. Haideti sa-i scoatem la lumina…si sistemul sigur va incepe sa functioneze

Acum, ca am vorbit despre atitudine, comportament si politica de personal, urmeaza ca in capitolul viitor sa emitem oarece idei despre politica…Da, chiar asa, un primar este un om politic si trebuie sa aiba competente in a nu amesteca cele doua componente de care se ocupa, respectiv administratia locala si politica de partid.

Reclame

Ce as face daca as fi primar-1

Ideea unui astfel de articol mi-a dat-o unul dintre formatorii de opinie importanti din zona care nu odata m-a catalogat ca un mare doritor de a fi primar. Recent afirma cum ca “sursele noastre spun ca Sorin Saveanu isi doreste, nu de azi, functia de primar al municipiului Turda”. Mai sa fie…FB te ajuta mereu sa afli noutati…Nu ca nu ma simt onorat de aprecierile sale, dar nu cred ca sunt un subiect interesant. Am avut ocazia de a candida, am avut chiar ocazia de a ajunge primar “la masa verde” si apoi cred ca ar fi fost simplu. N-am avut aceasta vocatie dar i-am ajutat si pe unul si pe altul…din pacate. M-am adaptat mental la o astfel de situatie desi problema mea e ca sunt un tip incomod.

Cred totusi ca as avea un oarece potential asa ca am sa incerc sa fac niste lucruri bune, in sensul ca voi emite niste “judecati de valoare” cu privire la actiuni pe care nici un edil nu a stiut/vrut sa le abordeze. Sub nici o forma nu voi vorbi despre “proiecte”, un subiect aducator de voturi care depinde de oportunitatile de moment si abilitatile de finantare… practic necesarul de proiecte este infinit (cel putin in Turda) dar, in opinia mea, exista in subsidiarul functiei de primar niste cerinte de baza in lipsa carora functia de primar este redusa la cea de cheltuitor  al finantelor locale. Pe proiecte, bineinteles…

Azi, despre atitudine si comportament

Intai de toate, sa definim situatia: un primar este un functionar de rang inalt care este ales intr-o functie de demnitate publica. Nu este un rege, nu este un zeu si nici macar vraciul atotstiutor al vreunui trib. Bineinteles ca este exact la fel de destept/ capabil/ inteligent/ etc ca si in ziua premergatoare alegerilor. Pe cale de consecinta, consider ca este ideal sa traiasca precum majoritatea oamenilor pe care o reprezinta…si bineinteles o serveste. Asa cred eu…Asta ar fi primul principiu dupa care m-as ghida daca as fi primar!

Ar mai fi de amintit o poveste antica (nu stiu amanuntele, dar mi-o amintesc aproximativ), si anume cum ca un imparat roman cica si-ar fi angajat un consilier care avea o singura misiune: ori de cate ori ieseau in lume si auzeau ovatiile multimii, trebuia sa-i sopteasca “sefului” la ureche “nu uita ca esti un simplu om”, in ideea ca astfel “seful” va fi protejat contra riscului ca puterea sa-i ia mintile. Pana una alta, pe la noi consilierii fac exact pe dos…Daca as fi primar, al doilea principiu dupa care m-as ghida ar fi ca mi-as imagina mereu ca am langa mine un astfel de consilier si ca l-as chiar asculta.

Stiu ca in ziua de azi in Romanica noastra e dificil a respecta vreun principiu dar, la personalitatea pe care o am, cele doua prime doua principii ar fi irefutabile, mai ales ca eu nu fac parte din decorul asta care accepta compromisuri majore. Nerespectarea acestor doua principii poate conduce la porecle savuroase gen “bastanul”, “seriful”, “Suleiman”, etc. Nici o legatura cu eventuale fapte reale similare.

Eei…al treilea principiu ar trebui putin explicitat: eu am aderat candva la principiile liberalismului, nu am intrat intr-o gasca, am fost si am ramas cinstit, am spus mereu doar adevarul si mi-am atras dusmanii puternice. Chiar si colegilor mei penelisti le-am spus adevarul in fata si n-am marsat la unele dorinte neprincipiale, chiar daca a trebuit sa ne despartim…Le-am spus adevaruri incomode si pedelistilor si nu m-am dus apoi sa fac aliante cu cei pe care i-am combatut. Nu tin la o cariera politica si nu ma intereseaza banii, maririle, functiile. Nu sunt deci dispus sa-mi vand constiinta si nici sa spun publicului ceva ce ar fi placut sa auda.. Spun doar ceea ce consider eu ca e corect. Bineinteles ca pot sa ma insel…

Al patrulea principiu ar fi de fapt in trena primului: nici familia/ colegii/ prietenii/ etc nu ar deveni mai competenti daca as fi eu primar, ca atare ar ramane toata  lumea “pe loc”. Simplu si concis, nu cred ca e nevoie de amanunte. In nici un caz nu fac aluzii la fapte sau situatii de acest gen care s-au petrecut…fiecare cu nevoile lui.

Astea ar fi principiile de baza pentru o atitudine corecta de primar. Pe cale de consecinta, comportamentul va fi in spiritul lor…caz in care se poate cere absolut tuturor ceva similar. In fond, daca doresti respect din partea colaboratorilor, ofera-le motive, altfel e vorba doar de instinctul de conservare al acestora, care, daca esti superficial, poate fi apreciat ca un pseudorespect. Sper ca am fost scurt si concis, asa cum mi-am dorit. Stiu ca multi prefera si oarece picanterii dar…nu asta mi-am propus (nu ca n-as sti multe). In fond, nerespectarea celor mentionate conduce in final la mari greseli manageriale, incepand cu fapte aparent nevinovate (de la foto personale postate pe peretii/ agendele/ calendarele primariei si pana la discursuri ale angajatilor care incep invariabil cu o sintagma de genul “…dupa cum a spus dl primar…”), continuand cu greseli majore de genul “totul se face dupa cum zic eu” ajungandu-se, vai, la fortarea colaboratorilor la a semna unele lucruri contrar convingerilor lor. Poate, candva, voi scrie un articol cu titlul “jupanul”. Nu azi. Punct.

Capitolul urmator se va ocupa de un la fel de generos subiect: gestiunea personalului.

 

 

 

 

 

 

 

Politicienii spun/fac lucruri trasnite-4

Titlu inspirat de emisiunea tv “Copiii spun lucruri trasnite”

O noua poveste savuroasa. S-a intamplat candva in mandatul 2004-2008. Eram proaspatul viceprimar al municipiului Turda si ma straduiam din greu sa ma obisnuiesc cu diferentele majore dintre o functie de top din industrie si una de top din administratie. Da, chia asa, desi multi nu doresc sa recunoasca, sunt diferente majore,  mai ales de abordare a problemelor tehnice dar…asta cu alta ocazie. Azi voi povesti cum era sa ajung…primar fara voie (!?!).

Dracusorul (oare) il aduce pe primarul meu de atunci TS intr-o situatie de incompatibilitate evidenta. N-au rost multe amanunte, omul, plin de sine, se “baga” presedintele consiliului de administratie la sc Salina sa…lucruri stiute, doar documentele doveditoare au fost publicate in presa locala. Liderul opozitiei de atunci, un tanar si ambitios avocat, nu se multumeste cu meciul aferent din mass media ci initiaza o cerere in justitie de constatare a respectivei incompatibilitati. Ceea ce ar fi urmat era foarte previzibil dar…e vorba de politica. Urmeaza ceva ce nu pot defini!

Sunt invitat la o cafea de catre un mare sef din PNL. Acolo, se afla si un mare sef din PSD. Urmeaza o discutie scurta de genul: “Sorine, cei din PSD sunt pe cale sa demita primarul din Turda. Dilema lor e ca ce ar castiga politic daca ar schimba un primar PD cu un primar interimar PNL (conf legii, la vacantarea functiei de primar, viceprimarul in functie ar fi devenit primar interimar pana la organizarea de alegeri partiale, la o data stabilita de catre guvern). Mai zic cum ca Turda nu prea ar fi un fief liberal si ne propun ca tu sa preiei interimatul iar data alegerilor partiale sa fie stabilita de catre noi doar dupa ce ei vor avea un candidat cu sanse, urmand ca tu sa ramai vice cat timp vei dori”. Mai zice sefu’ meu politic “Le-am zis inainte ca nu esti omul caruia sa-i pot impune asa ceva, asa ca tu decizi”. Mai sa fie…nu doresc nimanui o asa situatie. Dintr-un exces de verticalitate (n-am gasit alta exprimare mai potrivita) zic plin de importanta: “Nu doresc sa ajung primar la masa verde!” In timp ce eu eram chiar mandru de mine, psd-istul sef se ridica, zice scurt “sunteti doi liberali fraieri” si pleaca trantind usa. Sefu’ mai zice doar atat : “Batrane, e cum ai vrut tu. Om vedea ce va fi”… Si am vazut…  Bineinteles ca, logic, psd-istii au decis retragerea actiunii din instanta contra primarului, restul discutiior fiind cunoscute.

In buna traditie romaneasca, nu a urmat nici un fel de confidentialitate. Un amic mi-a zis chiar in fata: esti un prost. A treia zi, primarul ma invita dupa program la cantina primariei la un…suc. Recunosc ca eram emotionat, credeam ca vrea sa-mi multumeasca iar eu ma gandeam cum sa reactionez. Mare greseala…dupa prima inghititura TS mi-a suierat printre dinti “Nu ti-a iesit smechere”. Mai sa fie… Acela a fost momentul cand am decis ca nu mai am ce cauta acolo.

Morala povestii: marile ziceri ale poporului roman nu sunt gratuite. Aici se potriveste aia cu “facerea de bine…bip bip”. Mai mult, pe filiera celui caruia i-am salvat pielea au urmat pentru mine o serie de plangeri penale si procese civile. Nu-i vorba, ca le-am castigat pe toate (n-avea cum fi altfel) si vorba aia, “ceea ce nu te omoara te intareste” dar am ramas cu un gust amar si mereu mi-am pus intrebarea daca n-ar fi trebuit ca atunci sa fac altcumva. Ar mai fi si vorba aia “pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti”. Mare adevar…Cum ar fi fost daca…?

ISCT MON AMOUR-2

Pentru eventualii necunoscatori (scuze ca zic asta), I.S.C.T.=sc Industria Sarmei Campia Turzii sa. Avand in vedere ca am muncit acolo aproape 30 ani si ca am avut ocazia si onoarea sa activez pe cam toate palierele organizationale, doresc sa abordez si cateva subiecte cu care societatea s-ar fi putut mandri…n-a mai avut ocazia.

Astazi: S-a preocupat ISCT de protejarea mediului ?

Subiect sensibil pentru credibilitatea emitentului. Daca s-ar pune aceasta intrebare retoric, am primi un buchet variat de raspunsuri, incepand cu “…multe boli profesionale”, continuand cu “mediu greu/toxic” pana la “…vai saracii de noi…”. Hmm! Poate ar fi timpul ca, macar din respect pentru fostii angajati si familiile lor (adica mai toata populatia zonei) cei care au condus de-a lungul timpului destinele combinatului sa ofere oarece explicatii, macar partiale. Desi probabil ca nu am fost cel mai semnificativ dintre ei, incerc eu sa sparg gheata. Nu voi vorbi despre ce s-a intamplat in interior deoarece ar fi prea “profi” pentru cititorul “ne-sarmar” sa vorbim despre chestiuni de productie. Voi vorbi despre lucrurile prin care uzina influenta negativ restul zonei, dand cate un exemplu din fiecare capitol de mediu, adica apa/aer/sol.  Asadar:

1.Poluarea aerului. Prin intermediul otelariei, ISCT “producea” din greu binecunoscutul “praf rosu” care era imprastiat “democratic” peste intregul teritoriu, uneori cu imagini de cosmar in zona imediata din cartierul Sarat. Nu e nevoie de alte comentarii. Cu ocazia primei etape de modernizare, societatea a implementat cel mai modern sistem de captare a prafului aferent noului cuptor de elaborare a otelului. Acesta a costat cca 40% din valoarea utilajelor!!! Cred ca am spus destul. Conceptia a apartinut managementului anterior mie, eu gestionand doar constructia si finalizarea. Nu au relevanta alte comentarii privitor la oportunitatea investitiei sau utilitatea ulterioara…vorbim doar despre mediu iar efortul tuturor a fost considerabil.

2.Poluarea solului. Aceeasi otelarie electrica “producea” si deseul numit zgura, care era depozitata in exteriorul societatii, pe malul Ariesului. Cu siguranta, toti ne aducem aminte de uriasul munte numit “Halda de zgura” precum si de necazurile produse de existenta sa. Erau si multe necazuri “sociale” provocate de catre romii care “exploatau” acest obiectiv iar din coordonarea acestora s-au facut adevarate averi. Cu siguranta, situatia nu mai putea fi tolerata, si macar pentru faptul ca depozitarea se apropia de limitele tehnice maxim posibile. Eram direct responsabil si ma intrebam ce era de facut? In primul rand, de vazut ce au facut altii. Cel mai reprezentativ exemplu al epocii era cel american din zona Pittsburgh, unde in cativa ani se lichidasera toate depozitele de deseuri metalurgice. Tocmai aflasem ca exista un fost lucrator din acea zona care si-a relocat afacerea in Polonia. L-am contactat (lumea metalurgiei e totusi…mica), ne-am intalnit la Budapesta si l-am convins cum ca-i pot pune la dispozitie un inceput de afacere similara in Romania. Americanii sunt deosebiti, daca-i convingi si nu-i pacalesti, poti face minuni impreuna cu ei. Zis si facut, dupa lungi negocieri (din cauza birocratiei romanesti, ca el, saracul,  s-ar fi multumit cu un contract de o pagina) terminam de parafat si …incepem. Din pacate acela a fost momentul in care am parasit functia manageriala dar actiunea a fost dusa la capat de urmasii mei (cum altfel) si astazi se poate vedea zona respectiva eliberata complet de deseuri…basca si ceva venituri pentru societate. Nu conteaza nici rautatile de atunci (reclamatii aiurea) si nici faptul ca unii au profitat de situatie…important e ca atat societatea cat mai ales orasul au avut de castigat. Ca un fapt divers: John, fostul partener, si-a extins afacerea la Targoviste si apoi la Resita.

3.Poluarea apei. Aici societatea a avut multe probleme. Probabil nici acum nu sunt rezolvate toate efectele. Sa povestim insa o actiune de succes. Multa lume cred ca stie ce este un slam. In cazul nostru e vorba de slam provenit din neutralizarea apelor acide, utilizandu-se in principal var. Deseurile semi lichide provenite din neutralizare erau pompate prin conducte subterane spre un iaz decantor situat in exteriorul uzinei, tot pe malul Ariesului, in imediata vecinatate a haldei de zgura susmentionate. Nu cred ca-i nevoie sa vorbesc de riscuri. Cei care ati vazut candva grozavia, intelegeti. Cei care n-ati vazut asa ceva…sunteti fericiti.

Am avut ocazia ca, dupa reintoarcerea in uzina, sa gestionez finalizarea inchiderii iazului de slam. Chiar asa, rusii au investit peste un million de euro in aceasta problema. Nu stiu cum o fi aratand acum, dar cand am plecat de acolo in 2013 zona era cu gazon, canal pluvial perimetral, gard…ce sa mai spun, se putea construi acolo un parc sau chiar un stadion.

Morala povestii: v-am spus toate astea cu un scop. Adica, ati putut constata ca am putut finaliza o actiune majora (otelaria) chiar daca a inceput-o altul, apoi urmasul meu a finalizat desfiintarea haldei de zgura chiar daca am inceput-o eu si, nu in ultimul rand, chiar daca s-a schimbat actionariatul, eu am putut finaliza inchiderea iazului de slam inceputa de altul. Toate cele mentionate au presupus derularea a milioane de euro si…uite ca s-a putut. De ce? Ati auzit de…politica? Daca da, aflati ca aici n-a prea fost (nu pot spune chiar de loc). Rezultatul: desi din pacate ISCT a murit (asta e alta poveste), Campia Turzii nu a ramas de pe urma ei cu sechele de mediu majore. Atentie, ma refer doar la sechele de mediu!

Morala moralei: Cum ar fi aratat orasul nostru daca nu am fi “luat-o de la zero” la fiecare schimbare de management? Ce ar fi daca nu am mai auzi o fraza tipica la fiecare instalare de director, si anume “dl…n-a facut nimic in mandatul sau…”. Hai sa visam frumos… Ah, si sa nu uit ceva: nimeni nu devine mai competent prin promovare ci invers, competenta trebuie sa fie o conditie a promovarii. Sau nu? Lucrurile sunt similare in cazul functiilor alese…dar asta merita o discutie separata.

Urmari ale dezindustrializarii-despre UCT

CategoriaO poveste trista(aceasta categorie se refera la fapte sau situatii care ar fi putut schimba radical situatia zonei noastre daca s-ar fi luat deciziile corecte). Pentru cei care nu cunosc, UCT=Uzinele Chimice Turda.

 

Sub nici o forma nu doresc sa  provoc vreo dezbatere privitor la fosta industrie turdeana, nu pentru ca nu mi-ar face placere ci pentru ca este un subiect mult prea stufos, dar si cam “tabu” pentru cam toate oficialitatile care s-au perindat de-a lungul timpului la conducerea Turzii.  Daca voi fi invitat la vreo dezbatere pe acest subiect, voi participa cu placere. Voi istorisi insa o intamplare pe care am trait-o la inceputurile activitatii mele in administratia locala. Asadar:

Anul 2004. Viata ma aduce (dupa 24 ani de activitate in industrie) in postura onoranta de viceprimar. Din motive care nu fac obiectul prezentei, noul primar doreste sa-si pastreze locatia fostului birou de vice si, pe cale de consecinta ma trezesc in biroul fostului primar. Conform obisnuintei de a cunoaste istoricul activitatii unui post nou (intr-o fabrica nici nu se poate altfel), incep sa rasfoiesc documentatiile gasite in respectivul birou. La un moment dat imi cade in mana un SF aferent depozitelor de deseuri toxice ramase in urma inchiderii Uzinelor Chimice (mi-am facut cruce…). Nu voi mentiona nici locatiile acestora si nici cantitatile existente pentru ca scopul nu e sa creez panica, mai ales ca acest subiect a fost/este “mucles” indiferent de cine a condus/conduce orasul. Mentionez doar ca la acel moment mi-am propus sa rezolv acea problema, poate cea mai grea care plana/planeaza asupra administratiei locale.

Avand o oarece experienta in domeniul deseurilor industriale (doar am condus cel mai mare poluator din zona-asta e, acum pot recunoaste asta), mi-am propus sa evit solutia de relocare a deseurilor intr-un depozit conform care ar trebui construit undeva candva (cam stiu ce inseamna asta) si sa aleg varianta distrugerii acestora, mai ales ca aveam o baza de pornire chiar in noul meu birou unde exista, uitata de toata lumea, o mica brosura privitoare la un incinerator potrivit situatiei noastre.

Da, solutia era perfecta din punct de vedere tehnic: un incinerator semimobil care ar fi neutralizat deseurile (HCH, dar n-are rost sa tehnicizam aici) din cele  4 depozite realizate pe parcursul functionarii UCT (asta era tehnologia vremurilor de atunci). Problema era alta: activitatea respectiva ar fi durat doar cca 4 ani (durata de viata a utilajului era de 30 ani) si necesita costuri de cca 30 milioane de euro. Era mai mult decat evident ca se impunea o colaborare cu alti potentiali utilizatori. Pe cale de consecinta, fac o vizita rapida la Ministerul Industriilor profitand de faptul ca atat chimia cat si metalurgia erau gestionate in acelasi departament iar “meseriasii” din nivelul doi erau aceeasi de pe vremea cand activam in metalurgie. Reintalniri placute…acestia imi gasesc rapid un potential asociat in jud. Valcea (cu care am si discutat la reintoarcerea acasa despre potentiala relocare a utilajului dupa ce acesta “isi termina treaba la noi”-totul parea frumos) urmand ca apoi sa facem impreuna documentele. Bineinteles ca ar fi urmat vremuri dificile dar, nimic nu-i simplu pe lumea asta (oare?).

A doua zi prezint “sefului” solutia, convins fiind ca-i fac o surpriza placuta. Ce sa vezi, omul “se ataca” cum ca am actionat “de capul meu” si ca nu asa se rezolva problemele, ca “aici nu-i combinat metalurgic ci administratie publica”. Geaba incerc o riposta de genul “asa o fi, dar deseurile sunt aceleasi…” Punct.

Dupa ceva vreme am aflat ce era de aflat; unul dintre cele 4 depozite era pe terenul viitoarei autostrazi asa ca statul roman avea”sa-l rezolve”…asa s-a si intamplat, primarul rezolvase o solutie “romaneasca” iar deseurile au fost mutate pe un teren privat, intreaga actiune costand statul cam de doua ori cat ar fi costat acel incinerator semimobil…N-ar mai fi nimic de comentat…oare. Statul a platit, orasul a scapat de ¼ din problema…celelalte ¾ raman in uitare…daca avem noroc. Basca nevoia de noroc si pentru cele ¼ rezolvate care, desi sunt pe un teren privat, sunt doar colea, peste deal…

Am prezentat un exemplu despre cum se rezolva “porceste” probleme care nu dispar si cum a ajuns autostrada sa coste enorm. Ramane sa aflam cum se rezolva celelalte 3 depozite de HCH precum si mercurul de care pomenisem intr-un articol anterior. Se incearca folosirea sintagmei “problemele despre care nu vorbim, nu exista”. Totusi, candva situatia “va plesni”. Om trai si om vede

Cam asta ar fi povestea neromantata a unui alt mare esec al politicii locale turdene si poate cel mai bun exemplu negativ al efectelor deciziilor politice prostesti. Bineinteles ca se pot aduce o multitudine de scuze si explicatii (teren privat, mostenirea trecutului comunist, finantare, bla, bla…). Nimeni insa nu va putea invoca necunoasterea exacta a situatiei atata timp cat exista SF-uri care descriu precis situatia si sugereaza eventuale solutii. Drept ii ca n-ar avea nici o valoare electorala o poza langa niste deseuri despre care oricum aproape nimeni nu stie nimic…dar o poza pe o strada proaspat asfaltata…ehee! Doamne ajuta !

 

Politicienii spun lucruri trasnite-3

Titlu inspirat de emisiunea tv “Copiii spun lucruri trasnite”

O noua poveste savuroasa. S-a intamplat candva in mandatul 2008-2012. O mare ancheta facuta de o celebra reporterita de la o la fel de celebra televiziune are un subiect pe cat de deranjant pentru noi turdenii, pe atat de incitant pentru restul tarii: poluarea cu mercur a solului incintei fostei “Uzina Chimica Turda”. Subiectul avea/are conotatii politice majore si este superderanjant pentru administratia publica locala. Neputand evita o prezenta la fata locului in cadrul reportajului, primarul de atunci apeleaza la subterfugiul lui preferat: trimite viceprimarul…Era de stiut ca toate cele frumoasa erau de apanajul primarului iar toate cele rele reveneau vicelui, ca no…doar erau…o echipa.

Vice era atunci MI, un personaj foarte vocal si atotstiutor in orice domeniu ca, vorba aia, “cine le stie pe toate, de fapt…”(asa e si azi, dar asta e alta poveste). Urmaream siderat reportajul: vicele se prezinta la “locul faptei” intr-un costum deschis si cravata asortata in contrast grotesc cu geografia locului si cu tiganusii aferenti. Vine intrebarea inevitabila cu privire la mercurul liber din zona si pericolul aferent, etc, etc…Tiganusii maresc tensiunea afirmand ca cica mananca acel mercur “pe paine”…vicele “se pierde” si …scapa perla: “…o sa cercetam si o sa aflam cine a plantat mercurul aici si vom lua masurile de rigoare…” No comment…mai ales ca tocmai se spusese de catre fostii angajati ca in subsolul in cauza ar fi ramas cateva sute de tone de mercur. O fi sau n-o fi asa, numai D-zeu stie. Cert e ca problema a fost abandonata si…abandonata e si in ziua de azi. Evident ca nimeni nu stie cand va “exploda” intr-un fel sau altul…Ramanem doar cu singura certitudine: mercurul a ramas “plantat” acolo ca o reminiscenta a activitatii de productie (din pacate, asta era tehnologia vremii) si asteapta…sa fie rezolvata problema.  Cei care au mai activat prin vechile fabrici inteleg si traiesc cu ingrijorarea aferenta. Cei care n-au vazut o fabrica decat in poza, traiesc cu speranta “sa nu se intample nimic in mandatul meu”. Pacat…

CAA MON AMOUR-P.S.

Pentru eventualii necunoscatori (scuze ca zic asta), C.A.A. = sc Compania de Apa Aries sa. Avand in vedere ca am avut ocazia si onoarea sa fiu primul Presedinte al Consiliului de Administratie si Director General precum si cel care a coordonat obtinerea primei finantari UE din fonduri structurale si de coeziune din istoria orasului, cred ca se cuvine sa abordez cateva subiecte pe care nu prea doreste nimeni sa le atace. Vom deduce de ce…

Astazi: Cati bani de la UE a absorbit de fapt CAA? –Post Scriptum

Tocmai incheiasem de ceva timp (arhisuficient pentru a primi toate observatiile, nu putine, unele dintre ele chiar documentate) acest capitol “greu”…Da, “greu” pentru ca este unul definitoriu despre cum este gestionat orasul nostru. Consideram ca am scris destul despre acest subiect dar multi mi-au spus, unii chiar cu repros, cum ca de fapt acei bani nu se mai pot recupera, etc, etc… Da, chiar asa e, dar scopul meu declarat nu a fost acela de a recupera bani si nici pedepsirea vinovatilor (daca ar fi stat in puterea mea…ehe…) ci pur si simplu formarea unei stari de spirit care sa nu mai permita astfel de lucruri. Si, bineinteles ca am castigat pariul referitor la afirmatia mea cum ca toata lumea implicata va fi “mucles” la cele spuse de mine…

Altii mi-au zis ca ma ocup de istorie. Si asta este adevarat dar daca ne amintim de anii de scoala vedem cum ca istoria este una dintre materiile de baza care, in formarea noastra spirituala ne invata cum/ce sa intelegem din greselile trecutului. In fond, exista si o veche vorba din batrani “sa inveti din gresale”. Eu asa gandesc…Avand in vedere ca am fost contemporan cu unele actiuni “istorice” (ca sa valorific termenul) care au influentat negativ situatia noastra, coroborat cu faptul ca cei in drept “le tin sub pres”, opinez ca trebuie ca cineva “sa ridice presul”. Daca om invata ceva din asta…e alta poveste.

Profit de ocazie si zic cate ceva despre un subiect “cald”, si anume etapa a doua a proiectului care a fost subiectul prezentei. Ca si la prima etapa, exista carcotasi care jubileaza ca proiectul “s-a impiedicat la UE”. Si la etapa intai s-a intamplat la fel…au existat si atunci carcotasi (culmea, din aceeasi zona politica, ce coincidenta…), si eu am primit un retur in toamna lui 2007 dar am refacut ceea ce era necesar si apoi am avut succes. Probabil asa va fi si acum si sa speram ca derularea va fi mai profi! Asadar, dragi turdeni…rabdare. Daca tot veni vorba, voi explica si de ce se mareste mereu pretul apei (inca nu am vazut o explicatie pertinenta, nici macar de la cei care “ridica mana”). De asemenea, voi arata (cu documente, bineinteles) cum s-a incercat impiedicarea primei etape, direct la UE. Si altele care, dupa cum am spus, n-ar trebui sa se mai intample. In pole position ar putea fi tentativa esuata de relocare a statiei de epurare cu un potential beneficiu privat de vreo 10 milioane de euro. Subiectele trebuiesc citite cu…putintica intelegere si rabdare. Pana una alta, parasim pentru o vreme subiectul CAA.