Politica locală-4

După cum am descris în episodul precedent „Politica locală-1” speranțele unei opoziții unite în sensul schimbării actualei administrații locale s-au năruit, așa că avem acum mai mulți candidați de opoziție și, cum altfel, fiecare se prezintă ca soluția-soluțiilor…desigur că încă n-am văzut nici o soluție dar mai e ceva timp, nu de alta, dar nehotărâții ar merita pe deplin prezentarea unei…soluții, ca să aibă motiv de a merge la vot. Având în vedere că feisbucul permite, zic și io câte ceva despre ce așteptări aș avea eu pentru a pune ștampila. Așadar:

      Cum ar trebui să fie un candidat de primar-3

Prima constatare: de ani de zile vedem cum oricare primar în funcție se pregătește de campania viitoare prezentând mereu și mereu, direct sau prin interpuși fideli, realizările din domeniul investițiilor publice (bune sau rele, multe să fie!), de parcă nu pentru asta primește salar. Opoziția în schimb se preocupă în a arăta greșelile edilului, fără a arăta desigur cum ar fi făcut ei. No cam asta e „lupta” electorală și având în vedere subțirimea conținutului discuțiilor lehamitea e mare iar  prezența la vot scade continuu, ajungându-se la ingrata situație în care la vot se prezintă (cu excepțiile de rigoare, desigur) doar afiliații/susținătorii partidelor și, suplimentar în cazul primarului, datorașii aferenți (persoane fizice sau grupuri politice/etnice). Pe cale de consecință, marea masă a potențialilor votanți „stă acasă” în ziua votului, convinsă fiind că „n-are rost”. No d-aci pornim, asta-i din păcate realitatea la zi.

Ce-i de făcut? Păi dacă credem că totul e OK, nu trebuie să facem nimic și, simplu și concis, primarul în funcție mai ia un mandat, că are ce arăta (bun, rău…nici nu contează) doară banii au fost la pixul lui…plus că e un singur tur iar el are la dispoziție și datorașii. În subsidiar, celelalte partide își vor disputa cu ardoare…locul doi.

Dar dacă credem că nu e OK ce și cum e acum? Păi cei ce cred asta, ar avea ceva „de lucru”. Ca unul care am fost mai mereu în categoria asta, o să zic câte ceva despre cum văd eu problema unei schimbări…nu că m-aș băga in seamă, dar am fost mult timp în proximitatea situației așa că, cine vrea să facă ceva, poate folosi și din experiența mea. Desigur că îmi asum riscul unor așa zise miștouri ale părții adverse…dacă voi fi contrazis cu argumente, cu atât mai bine…cine are de criticat obiectiv, e binevenit…tare mă tem că hăilalți vor fi…mucles. No hai să zicem câte ceva despre cum ar trebui să se prezinte un candidat care dorește să „scoată” la vot marea masă a turdenilor…în opinia mea, desigur.

                         Azi despre: Politică

Am exprimat câte ceva privitor la atitudinea și comportamentul pe care m-aș bucura să le aibă viitorul primar precum și despre modul de gestionare a personalului. Inainte de a vorbi despre problemele principale, adică tehnica și banii, mai rămâne de lămurit încă o problemă colaterală: politica.

Da, da, chiar dacă pare a nu fi „la modă” subiectul, adevărul este că un primar este un om politic. Au existat excepții cu primari independenți dar acestia s-au „orientat”rapid. Chiar și Turda a fost aproape de o astfel de situație in 2016 când un candidat independent era aproape să câștige alegerile. Probabil că dacă ar fi avut nițică experiență politică sau o consiliere bună, chiar ar fi reușit. Nu-l cunosc personal dar fără doar și poate a fost curajos. Nu știu cum s-ar fi descurcat dacă chiar ar fi câștigat și nici nu-mi pot imagina.  Dar nu acesta e subiectul…

Pornind de la faptul ca nicăieri în lume nu există democrație fără partide politice, ca să aibă șanse, un candidat trebuie să aibă în spate un partid (sau, și mai bine, o alianță) iar alături o lista de candidați pentru consiliul local. Trebuie să trecem peste curentul actual antipartinic… necazul nu constă în existența acestora ci în faptul că în partide nu prea se înscrie „cine trebe”. Mai mult, în perioadele electorale, în partide are loc o fluctuație mare de membri funcție de șansele la alegeri și apoi de rezultatul acestora. Găsim și în politica locală turdeană exemple destule dar n-avem acum treabă cu ei…vorba unui „clasic in viață”: „înfrângerea este orfană, în timp ce victoria are foarte mulți părinți”. Dar să mă explic. Dacă aș fi primar, una dintre grijile principale ar fi stoparea afluxului de yesmani din jurul primarului. Aș fi atent și la traseul acelui aflux care de regulă începe cu înscrierea în partid.

Nici răsplătirea cu funcții a celor din partid care „au muncit” nu trebuie să fie o prioritate. Ce frumos ar fi dacă „putirințele” doritorilor s-ar emula pe necesitățile „cererii”, dar mai mereu nu se întâmplă așa. Nu spun că nu există excepții dar sunt puține. Dacă n-aș proceda așa, toate cele menționate în capitolele anterioare s-ar duce „de râpă”. Eu îmi permit să fiu eu, așa cum mi-am permis întotdeauna, pentru că nu sunt neapărat purtătorul unui interes de partid, altul decât câștigarea alegerilor (ceea ce de fapt urmărește orice partid). Ceea ce spun este strict opinia mea. Cred că dacă privim puțin detașat ce se întâmplă în politica locala turdeană, ar trebui să înțelegem că toate partidele prezente în momentul de față, deși sunt vizibile în plan politic, au o problemă majoră de credibilitate. Așa că 2024 ar putea fi un an al numelor surpriză. Mă refer la faptul că s-ar putea ca niciunul dintre numele pregnante (câte or fi în momentul de față) din viața publică locală să nu aibă un succes electoral. Ce să mai zic despre garanția majorității in consiliul local…. 

Să vorbim un pic și de majoritatea din consiliul local…o marotă în numele căreia se fac o mulțime de… înțelegeri, ca să mă exprim elegant. Adevărul e simplu: nici un proiect corect din toate punctele de vedere, sau conform jargonului cu adevărat „in interesul cetațeanului”, nu poate fi refuzat la vot de vreun consilier local pe motiv că cică ar fi in opoziție. Ahh, când vine vorba de acte individuale care necesită majoritate calificată și intervine trocul „votezi la mine votez la tine”…aici trebuie o transparența “post factum” totală și…incet, incet acestea se vor reduce. Deci, un inițiator bineintenționat al proiectelor de hotarare de consiliu nu trebuie să aibă nici o problemă. Am subliniat condiția…

Hai sa concluzionăm un pic: deși e om politic și implicit purtătorul unei doctrine politice, un primar adevărat nu intră in primarie „îmbrăcat în haina de partid” ci in cea de administrator/manager/ziceți-i cum vreți… Sunt prea destule ocazii „extra” în care se utilizează „haina de partid”, chiar folosindu-te de faptul că ești primar. Dacă nu „amesteci ciorbele”, ai șansa unei administrații de succes (bineînțeles că „a ști să administrezi” este condiția sine-qua-non).

In final, să revenim putin la temă. Degeaba majoritatea celor de buna credința critică de pe margine „clasa politică” pentru că dacă nimeni nu se implică, tot cineva dintre cei criticați ne va conduce, că doar alții nu-s. Mai pe șleau, nu partidele-s de vină ci structura lor care nu se înnoiește. Adică, implicare! Sunt actuale oarece acțiuni de imagine, spectaculoase făr’ doar și poate dar fără efectul scontat. Una se numeste de genul „…oameni noi in politică…” Păi…cine ne oprește? Alta e și mai spectaculoasă: „fără penali în politică”. Frumos, doar că la validarea  candidaților trebuie să prezinți oricum cazierul judiciar. Deci, despre ce vorbim? Repet, singura măsură de creștere a performanței administrației locale este implicarea… Mai zic unii cum că partidele tradiționale ar fi compromise de eșecurile de până acum. Așa o fi. Vor veni în locul lor partide mai nou inființate…dar tot partidele vor conduce. Alții, care consideră că ar putea face ceva dar sunt comozi, afirmă cum că partidele se autoprotejeaza contra membrilor noi. Nimic mai fals… orice partid dorește să se poata mândri cu vreo nouă personalitate în rândurile sale. Așadar, nu e decât o singura soluție: implicare… implicare fraților…indiferent de culoare.

Ar mai fi o chestie care „ne duce de râpă”: buna credință a primarului odată ales…adică lipsa ei, desigur. Mai concret? Păi ce, cu toții știm că după ce e ales, un primar fară „bună credință” folosește funcția întru blagoslovirea tuturor celor de care are nevoie (votanți potențiali, pretenari, datorași, famiglie, șpăguitori și…mai ales, organe de control). O fi vreo legătură cu ce avem noi p-acasă? No…aveți dreptate. Am putea reveni cu oarece nominalizări, dar acum vorbim despre viitor…oricum le știți în mare parte.

Ar mai exista un factor perturbator…de fapt foarte puternic perturbator: alegeri într-un singur tur…o „românească” în adevăratul sens al cuvântului și un fapt care erodează încet-încet încrederea în politică și implicit în administrație. Coroborat cu inducerea sentimentului că dacă cică nu ești de-al puterii naționale nu se vor mai primi finanțări (o mârlănie tot…„românească”) ne conduce la imposibilitatea schimbării unui primar cât de cât abil în utilizarea celor două mențiuni altcumva decât dacă nu face vreo prostie majoră. Cunosc exemple de primari care pe la începuturi aveau mari probleme intelectuale dar după „reorientare” și un mandat „de succes” ajutat cu oarece bani de la „tăticu” au deveni foarte „pe picioarele lor” și nu văd cum îi mai dă cineva jos. Asta-i Românica noastră de azi și ne trebuie multă lămâie pentru a merge totuși la vot, pentru că, nu-i așa, democrația se păstrează cu prezența la vot.

Pare simplu, nu? Doar pe hârtie, că in realitatea turdeană este nevoie de foarte multă perseverență dacă vrei să faci ceea ce ți-ai propus. Și bineînțeles elocință, pricepere și bună credință. Și dacă toate cele menționate până acum se realizează, vin adevăratele probleme profesionale ale primarului: tehnica și banii. Vom vedea…

La finalul acestui serial vom vorbi și despre…nume, șanse, viitor, etc.

Politica locală 3

După cum am descris în episodul precedent „Politica locală-1” speranțele unei opoziții unite în sensul schimbării actualei administrații locale s-au năruit, așa că avem acum mai mulți candidați de opoziție și, cum altfel, fiecare se prezintă ca soluția-soluțiilor…desigur că încă n-am văzut nici o soluție dar mai e ceva timp, nu de alta, dar nehotărâții ar merita pe deplin prezentarea unei…soluții, ca să aibă motiv de a merge la vot. Având în vedere că feisbucul permite, zic și io câte ceva despre ce așteptări aș avea eu pentru a pune ștampila. Așadar:

      Cum ar trebui să fie un candidat de primar-2

Prima constatare: de ani de zile vedem cum oricare primar în funcție se pregătește de campania viitoare prezentând mereu și mereu, direct sau prin interpuși fideli, realizările din domeniul investițiilor publice (bune sau rele, multe să fie!), de parcă nu pentru asta primește salar. Opoziția în schimb se preocupă în a arăta greșelile edilului, fără a arăta desigur cum ar fi făcut ei. No cam asta e „lupta” electorală și având în vedere subțirimea conținutului discuțiilor lehamitea e mare iar  prezența la vot scade continuu, ajungându-se la ingrata situație în care la vot se prezintă (cu excepțiile de rigoare, desigur) doar afiliații/susținătorii partidelor și, suplimentar în cazul primarului, datorașii aferenți (persoane fizice sau grupuri politice/etnice). Pe cale de consecință, marea masă a potențialilor votanți „stă acasă” în ziua votului, convinsă fiind că „n-are rost”. No d-aci pornim, asta-i din păcate realitatea la zi.

Ce-i de făcut? Păi dacă credem că totul e OK, nu trebuie să facem nimic și, simplu și concis, primarul în funcție mai ia un mandat, că are ce arăta (bun, rău…nici nu contează) doară banii au fost la pixul lui…plus că e un singur tur iar el are la dispoziție și datorașii. În subsidiar, celelalte partide își vor disputa cu ardoare…locul doi.

Dar dacă credem că nu e OK ce și cum e acum? Păi cei ce cred asta, ar avea ceva „de lucru”. Ca unul care am fost mai mereu în categoria asta, o să zic câte ceva despre cum văd eu problema unei schimbări…nu că m-aș băga in seamă, dar am fost mult timp în proximitatea situației așa că, cine vrea să facă ceva, poate folosi și din experiența mea. Desigur că îmi asum riscul unor așa zise miștouri ale părții adverse…dacă voi fi contrazis cu argumente, cu atât mai bine…cine are de criticat obiectiv, e binevenit…tare mă tem că hăilalți vor fi…mucles. No hai să zicem câte ceva despre cum ar trebui să se prezinte un candidat care dorește să „scoată” la vot marea masă a turdenilor…în opinia mea, desigur.

         Azi, despre Gestiunea personalului

Tocmai vorbirăm în capitolul precedent despre atitudinea și comportamentul pe care ar trebui să-l aibă un primar, ceea ce l-ar putea ajuta să obțină ceva similar de la colaboratori…tocmai ați aflat prima condiție a unei gestiuni corecte a personalului din subordine/coordonare: fii un exemplu pentru ceea ce soliciți. Adică mai pe șleau spus, nu poți cere colaboratorilor să aibă o atitudine mai corectă ca a ta, dar fi ferm și dur in ceea ce ceri. 

Pentru a aplica cele menționate e nevoie de echipă, cel puțin la nivel de conducere pentru început iar apoi, încet-încet se poate contura întreaga echipă. E un proces lung și obositor, în opinia mea nefiind suficient un mandat dar e bine și să realizezi un început bun pentru ca cel care vine după tine să aibă o bază. Hai sa concretizăm.                                                                                                                                            

Din păcate, primăria a devenit cel mai mare angajator din Turda, incluzându-i aici și pe cei din serviciile/instituțiile/societățile/etc la care primarul este “one man band”. Fără comentarii. Acest fapt nu prea e ușor de întors, ca atare trebuie gestionat corect, în primul rând fără „recomandări”, de nici un fel. Din păcate, în domeniul de față regăsim la noi in oraș reprezentanți, nu puțini și la toate nivelurile, ai tuturor relelor societății: nepotism, corupție si absența meritocrației.                                                                                

Bineinteles că din motive operaționale nu se poate pune în mod direct o problemă de genul „a se da afara incompetenții”. In opinia mea, o structura supradimensionată cu „piloși” se poate autoregla prin actiunea celui din vârf…adică dă d-le „de lucru” fiecaruia după postul pe care-l ocupă și competențele pe care le asumă… bineînteles că trebuie să și știi să „dai de lucru”. Simplu și concis…oare? Sistemul se curăță singur. Fără durere si fără declarații sforăitoare. Cine nu face față, pleacă… Cu siguranță ar fi destui!                                                        

Să nu uităm că salariile din administrația publică au „sărit” cu mult peste cele din „lumea economică reală”. Foarte bine că sunt mari dar…hai să lucrăm în consecință ca să le și merităm astfel ca opinia publică să ne fie favorabilă. O masură de început: despre pensionari…aceștia pot ocupa orice funcție în privat sau orice funcție aleasă…în rest…pensie lungă sa aibă. Poate pare curios că spune asta un pensionar, dar pur și simplu nu m-aș vedea de ex. șef la piață sau șef la parcări, etc. Cum aș face dacă aș fi primar? Aș solicita oferte din partea angajaților care sunt și pensionari cu privire la consilierea primarului în 2-3 domenii cheie. Atât. Dacă cineva se simte in stare, e binevenit ca și specialist pe domeniul său în cabinetul primarului…în rest…la revedere. Pentru conducerea operativă trebuie deschisă administrația față de expertiza tânără, curajoasă, novatoare, apolitică, neșantajabilă, s.a.m.d. E greu? Doar dacă ai obligații, probleme de competență sau situații de ascuns. Dacă nu e cazul, zic că e doar o problemă de voință politică. Cred că am reușit să exprim ideea, așa că nu mai continui cu acest subiect pentru ca e jenant atât pentru angajator, recte primarul, cât și pentru angajații-pensionari. Nu e numai o problemă de etica.                                                                                                           

Ca un exemplu, poate nerelevant, îmi aduc aminte că la momentul 2004, cand am ajuns eu acolo, primăria avea cca 175 de angajați iar salarul viceprimarului, al doilea ca marime din instituție, era cam ca al unui șef de serviciu de la Industria Sârmei. Nu zic că era bine sau rău. Cum o fi acum? Din nou, nu zic nici că acum e bine sau rău. Zic doar că primăria în ansamblu, ca numar de angajați și nivel de salarizare trebuie să se emuleze pe situația de ansamblu a municipiului. Punct. Asta dacă vrem respect și ascultare din partea populației pe care o reprezentăm. Și bineînțeles că vrem…Am reusit, cred, să exprim al doilea criteriu al unei politici de personal corecte: atmosfera din cadrul echipei și din jurul ei.

            Al treilea criteriu este pozitia fiecărui coechipier în cadrul echipei, adică ocuparea organigramei (se subînțelege că aceasta ar trebui să fie corespunzator necesitaților de moment ale evoluției orașului). Dacă și acest domeniu este gestionat corect… restul scrie în cărți și nu rămâne decat existența unui manager de resurse umane competent. Primarului îi revine supervizarea și…speranța că va avea puterea de a nu interveni „politic”.                                                                                       

Trebuie abordată și problema personalului din conducerea serviciilor/ instituțiilor/ societăților din subordonarea/ coordonarea primăriei. Oricât se dorește a se demonstra că aceste promovări se fac prin concursuri bazate pe principiul meritocrației, realitatea e cu totul alta…de fapt chiar aceea pe care o bănuiește/știe toată lumea. Știu ce spun, doar am activat în cam toata zona. Nu dau exemple (deși cunosc destule) dar nu mă aștept să fiu contrazis… În acest domeniu problema e banală teoretic, dar foarte greu de aplicat. Concret, eu aș promova doar oameni cu un oarecare ștaif (greu de găsit un cuvânt similar), adică fără profesii precare sau studii incerte, cu studii superioare „serioase”, cu experiența politică, administrativă sau managerială și fără probleme penale. Cine dorește poate face un exercițiu de imagine căutând o legătură între majoritatea CV-urilor  membrilor actuali ai CA-urilor și unitățile pe care cică le manageriază. Dacă găsiți logica…chapeau bas… Trebuie deschise porțile administrației locale tuturor oamenilor valoroși și nu doar celor care au un „tătic” care să dea un telefon sau să aibă un portofel burdușit. Să fim bine înțeleși, „tătic” nu e neaparat cel biologic… nu cred că e nevoie de detalii. Ca om trecut prin sistem, și eu absolvent de master și președinte al unor CA-uri, m-am uitat mai mereu în jurul meu și nu prea m-am simțit confortabil, deși sunt OK atât cu studiile cât și cu problema  profesională. Parca aș avea o anume dorință de a mă implica în această repunere pe linia de plutire a competenței… și sunt în sistem o mulțime de profesioniști adevărați care acum trebuie să stea „pitiți”. Haideți să-i scoatem la lumină…și sistemul sigur va începe să funcționeze                                                                                                                                                   

Acum, că am vorbit despre atitudine, comportament și politica de personal, urmează ca în capitolul viitor să emitem oarece idei despre politică…Da, chiar așa, un primar este un om politic și trebuie sa aibă competențe în a nu amesteca cele două componente de care se ocupa, respectiv administrația locala și politica de partid.

Politica locală 3

După cum am descris în episodul precedent „Politica locală-1” speranțele unei opoziții unite în sensul schimbării actualei administrații locale s-au năruit, așa că avem acum mai mulți candidați de opoziție și, cum altfel, fiecare se prezintă ca soluția-soluțiilor…desigur că încă n-am văzut nici o soluție dar mai e ceva timp, nu de alta, dar nehotărâții ar merita pe deplin prezentarea unei…soluții, ca să aibă motiv de a merge la vot. Având în vedere că feisbucul permite, zic și io câte ceva despre ce așteptări aș avea eu pentru a pune ștampila. Așadar:

      Cum ar trebui să fie un candidat de primar-2

Prima constatare: de ani de zile vedem cum oricare primar în funcție se pregătește de campania viitoare prezentând mereu și mereu, direct sau prin interpuși fideli, realizările din domeniul investițiilor publice (bune sau rele, multe să fie!), de parcă nu pentru asta primește salar. Opoziția în schimb se preocupă în a arăta greșelile edilului, fără a arăta desigur cum ar fi făcut ei. No cam asta e „lupta” electorală și având în vedere subțirimea conținutului discuțiilor lehamitea e mare iar  prezența la vot scade continuu, ajungându-se la ingrata situație în care la vot se prezintă (cu excepțiile de rigoare, desigur) doar afiliații/susținătorii partidelor și, suplimentar în cazul primarului, datorașii aferenți (persoane fizice sau grupuri politice/etnice). Pe cale de consecință, marea masă a potențialilor votanți „stă acasă” în ziua votului, convinsă fiind că „n-are rost”. No d-aci pornim, asta-i din păcate realitatea la zi.

Ce-i de făcut? Păi dacă credem că totul e OK, nu trebuie să facem nimic și, simplu și concis, primarul în funcție mai ia un mandat, că are ce arăta (bun, rău…nici nu contează) doară banii au fost la pixul lui…plus că e un singur tur iar el are la dispoziție și datorașii. În subsidiar, celelalte partide își vor disputa cu ardoare…locul doi.

Dar dacă credem că nu e OK ce și cum e acum? Păi cei ce cred asta, ar avea ceva „de lucru”. Ca unul care am fost mai mereu în categoria asta, o să zic câte ceva despre cum văd eu problema unei schimbări…nu că m-aș băga in seamă, dar am fost mult timp în proximitatea situației așa că, cine vrea să facă ceva, poate folosi și din experiența mea. Desigur că îmi asum riscul unor așa zise miștouri ale părții adverse…dacă voi fi contrazis cu argumente, cu atât mai bine…cine are de criticat obiectiv, e binevenit…tare mă tem că hăilalți vor fi…mucles. No hai să zicem câte ceva despre cum ar trebui să se prezinte un candidat care dorește să „scoată” la vot marea masă a turdenilor…în opinia mea, desigur.

         Azi, despre Gestiunea personalului

Tocmai vorbirăm în capitolul precedent despre atitudinea și comportamentul pe care ar trebui să-l aibă un primar, ceea ce l-ar putea ajuta să obțină ceva similar de la colaboratori…tocmai ați aflat prima condiție a unei gestiuni corecte a personalului din subordine/coordonare: fii un exemplu pentru ceea ce soliciți. Adică mai pe șleau spus, nu poți cere colaboratorilor să aibă o atitudine mai corectă ca a ta, dar fi ferm și dur in ceea ce ceri. 

Pentru a aplica cele menționate e nevoie de echipă, cel puțin la nivel de conducere pentru început iar apoi, încet-încet se poate contura întreaga echipă. E un proces lung și obositor, în opinia mea nefiind suficient un mandat dar e bine și să realizezi un început bun pentru ca cel care vine după tine să aibă o bază. Hai sa concretizăm.                                                                                                                                            

Din păcate, primăria a devenit cel mai mare angajator din Turda, incluzându-i aici și pe cei din serviciile/instituțiile/societățile/etc la care primarul este “one man band”. Fără comentarii. Acest fapt nu prea e ușor de întors, ca atare trebuie gestionat corect, în primul rând fără „recomandări”, de nici un fel. Din păcate, în domeniul de față regăsim la noi in oraș reprezentanți, nu puțini și la toate nivelurile, ai tuturor relelor societății: nepotism, corupție si absența meritocrației.                                                                                

Bineinteles că din motive operaționale nu se poate pune în mod direct o problemă de genul „a se da afara incompetenții”. In opinia mea, o structura supradimensionată cu „piloși” se poate autoregla prin actiunea celui din vârf…adică dă d-le „de lucru” fiecaruia după postul pe care-l ocupă și competențele pe care le asumă… bineînteles că trebuie să și știi să „dai de lucru”. Simplu și concis…oare? Sistemul se curăță singur. Fără durere si fără declarații sforăitoare. Cine nu face față, pleacă… Cu siguranță ar fi destui!                                                        

Să nu uităm că salariile din administrația publică au „sărit” cu mult peste cele din „lumea economică reală”. Foarte bine că sunt mari dar…hai să lucrăm în consecință ca să le și merităm astfel ca opinia publică să ne fie favorabilă. O masură de început: despre pensionari…aceștia pot ocupa orice funcție în privat sau orice funcție aleasă…în rest…pensie lungă sa aibă. Poate pare curios că spune asta un pensionar, dar pur și simplu nu m-aș vedea de ex. șef la piață sau șef la parcări, etc. Cum aș face dacă aș fi primar? Aș solicita oferte din partea angajaților care sunt și pensionari cu privire la consilierea primarului în 2-3 domenii cheie. Atât. Dacă cineva se simte in stare, e binevenit ca și specialist pe domeniul său în cabinetul primarului…în rest…la revedere. Pentru conducerea operativă trebuie deschisă administrația față de expertiza tânără, curajoasă, novatoare, apolitică, neșantajabilă, s.a.m.d. E greu? Doar dacă ai obligații, probleme de competență sau situații de ascuns. Dacă nu e cazul, zic că e doar o problemă de voință politică. Cred că am reușit să exprim ideea, așa că nu mai continui cu acest subiect pentru ca e jenant atât pentru angajator, recte primarul, cât și pentru angajații-pensionari. Nu e numai o problemă de etica.                                                                                                           

Ca un exemplu, poate nerelevant, îmi aduc aminte că la momentul 2004, cand am ajuns eu acolo, primăria avea cca 175 de angajați iar salarul viceprimarului, al doilea ca marime din instituție, era cam ca al unui șef de serviciu de la Industria Sârmei. Nu zic că era bine sau rău. Cum o fi acum? Din nou, nu zic nici că acum e bine sau rău. Zic doar că primăria în ansamblu, ca numar de angajați și nivel de salarizare trebuie să se emuleze pe situația de ansamblu a municipiului. Punct. Asta dacă vrem respect și ascultare din partea populației pe care o reprezentăm. Și bineînțeles că vrem…Am reusit, cred, să exprim al doilea criteriu al unei politici de personal corecte: atmosfera din cadrul echipei și din jurul ei.

            Al treilea criteriu este pozitia fiecărui coechipier în cadrul echipei, adică ocuparea organigramei (se subînțelege că aceasta ar trebui să fie corespunzator necesitaților de moment ale evoluției orașului). Dacă și acest domeniu este gestionat corect… restul scrie în cărți și nu rămâne decat existența unui manager de resurse umane competent. Primarului îi revine supervizarea și…speranța că va avea puterea de a nu interveni „politic”.                                                                                       

Trebuie abordată și problema personalului din conducerea serviciilor/ instituțiilor/ societăților din subordonarea/ coordonarea primăriei. Oricât se dorește a se demonstra că aceste promovări se fac prin concursuri bazate pe principiul meritocrației, realitatea e cu totul alta…de fapt chiar aceea pe care o bănuiește/știe toată lumea. Știu ce spun, doar am activat în cam toata zona. Nu dau exemple (deși cunosc destule) dar nu mă aștept să fiu contrazis… În acest domeniu problema e banală teoretic, dar foarte greu de aplicat. Concret, eu aș promova doar oameni cu un oarecare ștaif (greu de găsit un cuvânt similar), adică fără profesii precare sau studii incerte, cu studii superioare „serioase”, cu experiența politică, administrativă sau managerială și fără probleme penale. Cine dorește poate face un exercițiu de imagine căutând o legătură între majoritatea CV-urilor  membrilor actuali ai CA-urilor și unitățile pe care cică le manageriază. Dacă găsiți logica…chapeau bas… Trebuie deschise porțile administrației locale tuturor oamenilor valoroși și nu doar celor care au un „tătic” care să dea un telefon sau să aibă un portofel burdușit. Să fim bine înțeleși, „tătic” nu e neaparat cel biologic… nu cred că e nevoie de detalii. Ca om trecut prin sistem, și eu absolvent de master și președinte al unor CA-uri, m-am uitat mai mereu în jurul meu și nu prea m-am simțit confortabil, deși sunt OK atât cu studiile cât și cu problema  profesională. Parca aș avea o anume dorință de a mă implica în această repunere pe linia de plutire a competenței… și sunt în sistem o mulțime de profesioniști adevărați care acum trebuie să stea „pitiți”. Haideți să-i scoatem la lumină…și sistemul sigur va începe să funcționeze                                                                                                                                                   

Acum, că am vorbit despre atitudine, comportament și politica de personal, urmează ca în capitolul viitor să emitem oarece idei despre politică…Da, chiar așa, un primar este un om politic și trebuie sa aibă competențe în a nu amesteca cele două componente de care se ocupa, respectiv administrația locala și politica de partid.

Politica locală-2

După cum am descris în episodul precedent (Politica locală-1) speranțele unei opoziții unite în sensul schimbării actualei administrații locale s-au năruit, așa că avem acum mai mulți candidați de opoziție și, cum altfel, fiecare se prezintă ca soluția-soluțiilor…desigur că încă n-am văzut nici o soluție dar, mai e ceva timp, nu de alta, dar nehotărâții ar merita pe deplin prezentarea unei…soluții, ca să aibă motiv de a merge la vot. Având în vedere că feisbucul permite, zic și io câte ceva despre ce așteptări aș avea eu pentru a pune ștampila. Așadar:

      Cum ar trebui să fie un candidat de primar

Prima constatare: de ani de zile vedem cum oricare primar în funcție se pregătește de campania viitoare prezentând mereu și mereu, direct sau prin interpuși fideli, realizările din domeniul investițiilor publice, de parcă nu pentru asta primește salar. Opoziția în schimb se preocupă în a arăta greșelile edilului, fără a arăta desigur cum ar fi făcut ei. No cam asta e „lupta” electorală și, având în vedere subțirimea conținutului discuțiilor lehamitea e mare iar  prezența la vot scade continuu, ajungându-se la ingrata situație în care la vot se prezintă (cu excepțiile de rigoare, desigur) doar afiliații/susținătorii partidelor și, suplimentar în cazul primarului, datorașii aferenți (persoane fizice sau grupuri politice/etnice). Pe cale de consecință, marea masă a potențialilor votanți „stă acasă” în ziua votului, convinsă fiind că „n-are rost”. No d-aci pornim, asta-i din păcate realitatea la zi.

Ce-i de făcut? Păi dacă credem că totul e OK, nu trebuie să facem nimic și, simplu și concis, primarul în funcție mai ia un mandat, că are ce arăta (bun, rău…nici nu contează) doară banii au fost la pixul lui…plus că e un singur tur iar el are la dispoziție și datorașii. În subsidiar, celelalte partide își vor disputa cu ardoare…locul doi.

Dar dacă credem că nu e OK ce și cum e acum? Păi cei ce cred asta, ar avea ceva „de lucru”. Ca unul care am fost mai mereu în categoria asta, o să zic câte ceva despre cum văd eu problema unei schimbări…nu că m-aș băga in seamă, dar am fost mult timp în proximitatea situației așa că, cine vrea să facă ceva, poate folosi și din experiența mea. Desigur că îmi asum riscul unor așa zise miștouri ale părții adverse…dacă voi fi contrazis cu argumente, cu atât mai bine…cine are de criticat obiectiv, e binevenit…tare mă tem că hăilalți vor fi…mucles. No hai să zicem câte ceva despre cum ar trebui să se prezinte un candidat care dorește să „scoată” la vot marea masă a turdenilor…în opinia mea, desigur.

Păi…am avut ocazia de a candida, am avut chiar ocazia de a ajunge primar „la masa verde” si apoi cred ca ar fi fost simplu. N-am avut aceasta vocație dar i-am ajutat și pe unul și pe altul…din păcate. M-am adaptat mental la o astfel de situație deși problema mea e că sunt un tip incomod. Cred totuși că aș avea un oarece potențial așa că am sa încerc să fac niște lucruri bune, in sensul că voi emite niște „judecăți de valoare” cu privire la acțiuni pe care nici un edil nu a știut/vrut să le abordeze. Sub nici o formă nu voi vorbi despre „proiecte”, un subiect aducător de voturi care depinde de oportunitățile de moment si abilitățile de finanțare… practic necesarul de proiecte este infinit (cel puțin in Turda) dar, in opinia mea, există în subsidiarul funcției de primar niște cerințe de baza în lipsa cărora funcția de primar este redusă la cea de cheltuitor  al finanțelor locale. Pe proiecte, bineînteles…cum altfel?

Azi, despre atitudine si comportament

Intâi de toate, să definim situația: un primar este un funcționar de rang înalt care este ales intr-o funcție de demnitate publică. Nu este un rege, nu este un zeu si nici măcar vraciul atotstiutor al vreunui trib. Bineinteles ca este exact la fel de deștept/ capabil/ inteligent/ etc ca și in ziua premergătoare alegerilor. Pe cale de consecință, consider ca este ideal sa trăiască precum majoritatea oamenilor pe care îi reprezintă…și bineinteles îi serveste. Așa cred eu…Asta ar fi primul principiu dupa care m-aș ghida daca aș fi primar!

Ar mai fi de amintit o poveste antică (nu știu amănuntele, dar mi-o amintesc aproximativ), si anume cum că un împărat roman cică și-ar fi angajat un consilier care avea o singura misiune: ori de cate ori ieșeau in lume si auzeau ovațiile mulțimii, trebuia să-i șopteasca „șefului” la ureche „nu uita că ești un simplu om”, in ideea ca astfel „șeful” va fi protejat contra riscului ca puterea sa-i ia mințile (la o primă vedere, am chiar putea constata că la noi, în lipsa unui astfel de consilier, chiar s-a întâmplat ceva de genul ăsta). Până una alta, pe la noi consilierii fac exact pe dos…Dacă aș fi primar, al doilea principiu după care m-aș ghida ar fi că mi-aș imagina mereu că am lângă mine un astfel de consilier și că l-aș chiar asculta.

Știu ca in ziua de azi in Românica noastră e dificil a respecta vreun principiu dar, la personalitatea pe care o am, cele două prime principii ar fi irefutabile, mai ales că eu nu fac parte din decorul ăsta care acceptă compromisuri majore. Nerespectarea acestor două principii poate conduce la porecle savuroase gen „baștanul”, „șeriful”, „Suleiman”, etc. Nici o legătura cu eventuale fapte reale similare (asta doar ca să fim eleganți).

Eei…al treilea principiu ar trebui puțin explicitat: eu am aderat cândva la principiile liberalismului (culmea e că azi e la mare modă în Turda să te declari liberal, chiar dacă habar n-ai cam ce-ar însemna asta…dar asta-i deja altă poveste), nu am intrat într-o gașcă, am fost și am rămas cinstit, am spus mereu doar adevărul și mi-am atras dușmănii puternice. Chiar si colegilor mei peneliști le-am spus adevărul in față si n-am marșat la unele dorințe neprincipiale, chiar dacă a trebuit să ne despărțim…Le-am spus adevăruri incomode si pedeliștilor și nu m-am dus apoi să fac alianțe cu cei pe care i-am combătut. Nu țin neapărat la o carieră politică (îmi prea ajunge cea profesională) și nu mă interesează banii, măririle, funcțiile. Nu sunt deci dispus să-mi vând conștiința și nici să spun publicului ceva ce ar fi plăcut să audă… Spun doar ceea ce consider eu că e corect. Bineînțeles că pot să mă înșel…

Al patrulea principiu ar fi de fapt in trena primului: nici familia/ colegii/ prietenii/ etc nu ar deveni mai competenți dacă aș fi eu primar, ca atare ar rămâne toata  lumea „pe loc”. Simplu si concis, nu cred că e nevoie de amănunte. În nici un caz nu fac aluzii la fapte sau situații de acest gen care s-au petrecut…fiecare cu nevoile lui.

Astea ar fi principiile de bază pentru o atitudine corectă de primar. Pe cale de consecință, comportamentul va fi in spiritul lor…caz in care se poate cere absolut tuturor ceva similar. In fond, dacă dorești respect din partea colaboratorilor, oferă-le motive, în primul rând exemplul personal, altfel e vorba doar de instinctul de conservare al acestora, care, dacă ești superficial, riști să-l apreciezi ca un pseudorespect. Sper ca am fost scurt si concis, așa cum mi-am dorit. Știu că mulți preferă și oarece picanterii dar…nu asta mi-am propus (nu că n-aș ști multe). In fond, nerespectarea celor menționate conduce in final la mari greșeli manageriale, începând cu fapte aparent nevinovate (de la foto personale postate pe pereții/ agendele/ calendarele primăriei si până la discursuri ale angajaților care încep invariabil cu o sintagmă de genul „…după cum a spus dl primar…”), continuând cu greșeli majore de genul „totul se face după cum zic eu” ajungându-se, vai, la forțarea colaboratorilor la a semna unele lucruri contrar convingerilor lor. Nu exemplific pen’că toată lumea vede d-astea ori de câte ori iasă pe stradă! Ăsta-i de fapt subiectul de lucru al opoziției. Poate, cândva, voi scrie un articol cu titlul „jupânul”. Nu azi. Punct.

Capitolul următor se va ocupa de un la fel de generos subiect: gestiunea personalului.

Despre politica locală-1

No, că veni iar anul fatidic al României…cum care an, anul electoral…adică anul ăla când tot omul sfătuiește pe ceilalți cum să aibă cică grijă în cabina de vot și…ce să vezi, treaba merge din rău în mai rău. Cam tot așa-i și pe plan local. Având în vedere că feisbucul permite exprimarea liberă, hai să emit și eu oarece judecăți de valoare…opiniile mele, desigur, ca unul care a activat atâția ani în politica locală, atât direct cât și prin societățile din zonă (de unde se vede mult mai bine politica locală). Retras fiind din politică, pur și simplu mă afectează ceea ce se întâmplă în Turda și mă gândesc cu groază la ce va fi de aici în colo dacă amicul nostru M va rămâne la butoane (indiferent în ce mod). Mai menționez că nu sunt susținător activ al nici unuia dintre partidele locale (am rămas liberal, dar nu mai am un partid în care să activez în acest sens). Sunt însă un mare adept al compromisurilor corecte în vederea realizării unui scop comun. Am încercat și în 2020 așa ceva, dar nu m-a ascultat nimeni și…vedeți ce a ieșit. Gândisem că poate o fi ceva acum! Cu siguranță că nu le cunosc „pe toate” dar câte ceva tot știu, pe altele le deduc iar restul e…intuiție. Desigur că un pic de sare și piper nu strică! Așadar:

              Trebuie pornit de la două lucruri irefutabile:

              -dacă nu se schimbă administrația publică locală, Turda va deveni un oraș și mai de coșmar (deja este așa). Este evident că actualul primar este complet depășit de situație și, nerealizând asta e convins că „face bine” ce face. Având în vedere că e înconjurat de menestreli și are și o echipa de vopsitori ai rahatului, azi nu-i nimic de făcut.

              -cu toate cele menționate anterior, dacă opoziția locală nu realizează că „situațiile deosebite necesită măsuri deosebite” primarul actual nu pierde alegerile pentru că majoritatea alegătorilor nu va merge la vot conform teoriei „n-avem cu cine…” iar votul într-un singur tur plus datorașii care vor merge la vot îi vor asigura realegerea.

              Mai concret, sunt două posibilități:

              1.Toate partidele vor avea candidat de primar, pe principiul „locomotivei” care să maximizeze numărul de consilieri. E evident că M va câștiga detașat…dacă e nevoie, pot argumenta dar nu cred că e cineva de altă părere. Dacă atât se urmărește, discuția se poate încheia aici. Totuși, a fi consilier de opoziție cu M primar e mai mult decât masochism… Sunt convins că nimănui nu i-a plăcut ce s-a întâmplat în consiliul local în acest mandat…nu se va schimba nimic. Să nu uităm că M-ul are o grămadă de datorași, atât persoane fizice cât și șefi de instituții/ organizații/ partide plus două etnii locale (cel puțin la nivel de conducere). În ideea că ceilalți vor lupta independent, va fi floare la ureche!

              2.Partidele care doresc schimbarea primarului și implicit a sistemului renunță la orgolii și fac un front comun. Știu că e greu, dar altfel nu se poate. Am propus asta și data trecută…n-a prea fost pe plac pentru că fiecare spera altceva…no vedem ce s-a întâmplat. Ideea mea era de a se identifica un candidat comun, care să nu fie din lista nici unuia dintre partide (altfel nu se poate accepta de către ceilalți) și care să candideze doar la primar nu și la consiliul local (ca să nu afecteze voturile partidelor susținătoare). E singura variantă de a-i aduce la vot pe cei mulți care nu simpatizează direct cu nici un partid și absentează pe motiv că „votul de opoziție e divizat” așa că „e pierdere de vreme”. De asemenea, ar putea fi o soluție pentru mulții liberali nemulțumiți de actualul PNL local …de asemenea e posibil ca mulți din UDMR să agreeze soluția. Ar fi de dorit ca respectivul să poată determina și prin valoarea sa umană și cea a imaginii proprii venirea la vot a nehotărâților. Partea de campanie ar fi și ea simplă (teoretic, desigur): fiecare partid își susține lista de consilieri și candidatul comun. Mai pe șleau: e de ales între opoziția sigură și participarea parțială la conducere. Nu cred că există altă variantă!!!

              După știința mea, a existat un început de omogenizare a opoziției doar că…nici puterea nu doarme, mai ales că sunt politicieni versați. A intrat în joc și fostul tandem MI-TȘ, mari prieteni ai actualului primar. Ambii au interese majore în acest caz. MI a preluat conducerea județeană a Partidului Republican care, liliputan fiind, n-are nici un fel de șansă așa că s-a lipit de AUR cu speranța unei nominalizări la deputăție. TȘ este amic vechi cu primarul M și îi este și dator cu faptul că acesta „a pus batista pe țambal” și este total interesat să nu apară vreun primar nou care să „ridice batista”.

              Soluția lor a fost simplă: au spart potențiala înțelegere convingându-l pe unul dintre partenerii potențialei înțelegeri (recte candidatul PMP) „să vină de partea lor”, adică să devină ulterior candidatul AUR. Din informațiile apărute în spațiul public, s-ar părea că acțiunea le-ar fi  reușit. Totuși, pe surse apar și alte informații cum că mulți membrii AUR n-ar fi de acord precum și că nici toți membrii PMP n-ar agreea chestiunea…eeh, mărunțișuri rezolvabile…

              Concluzia mea? Păi dacă nu se mai întâmplă nimic, M va mai lua sigur încă un mandat iar cei „mândri” din actuala opoziție vor mai avea parte de „respect” în CL în continuare…iar „eroul patriot” își va putea pune în CV faptul că a fost candidat la primărie, luptând „la greu” pentru locul doi. Și gata…vom vorbi și următorul mandat de aeroport, hidrocentrale pe Arieș, telegondole spre Cheile Turzii, aqua parcuri și câte și mai câte.

              Cu mare regret…în opinia mea cam așa va fi.

              Totuși, să nu uităm că nu doar primarul e vinovat de ce se întâmplă ci și (mai ales) cei care-i permit asta. Nici nu contează explicațiile…doar d-aia faci politică pentru a ajunge la putere, etc, etc.

              Mai concret, un oraș se poate conduce și cu participarea parțială la funcția de primar. Desigur că odată acceptată ideea, trebuiesc stabilite foarte clar toate detaliile…dar totul pornește de la sintagma „schimbăm sistemul împreună sau vedem noi ce facem după ce ajungem în CL singuri”. E greu, da…și, recunosc că e simplu să dai sfaturi de pe margine dar…vreau să am un motiv ca să merg la vot. Ca mine nu sunt „mulți”, sunt „foarte mulți”…dacă-i aduceți la vot, câștigați…dacă nu, nu!

               Ahh, încă ceva, o clarificare necesară: eu n-am nici un fel de interes în tot ceea ce am zis…doar cel al turdeanului. O să continui menționând ce așteptări aș avea eu de la viitorul candidat de primar (cel puțin declarativ) ca să-l pot vota. Să auzim de bine!

              P.S. Desigur că tot ce spun aici și în următoarele postări sunt doar ideile mele provenite din experiența de viață, inclusiv cea profesională. Pot face orice detaliere!

Despre dale și borduri

Am scris nu demult o mică „scrisorică” despre problema care a ținut (și încă mai ține) trează opinia publică: dalele recuperate de pe domeniul public. Da, am emis și oarece considerațiuni personale despre poziția primarului în năcazul în cauză, adică dacă o fi fost fraier sau participant și, știind că de obicei nu-i fraier în chestii d-astea… Desigur că, așa cum fac mereu înainte de a scrie ceva, m-am documentat prin discuții cu unii care au fost „p-acolo”…Mai concret, niciodată nu scriu „gogoși”…ahh, că mai pun un pic de sare și piper, asta-i altceva.

          Modul de acțiune al primăriei în gestionarea materialelor recuperate nu-i ceva nou. O să povestesc ceva similar din vremea când eram vice (cu documente, desigur). Păi să ne aducem aminte de prima „dalare” a centrului din 2005 (nota bene-acțiune pentru care primăria a împrumutat 25 de miliarde). Actorii principali erau desigur ordonatorul de credite (recte primarul de atunci) și șeful constructorului (recte directorul RADP), vechi combatanți împreună pe sectorul banului public. Pe cale de consecință, primarul îmi cere să emit o comandă către RADP cu subiectul „dalarea domeniului public”…Măi să fie, comentez și eu: „doar atât să scriu?”…răspunsul vine stupefiant: „păi n-ajunge? Doar știu ei ce trebe făcut”. No comments…adică ba da: „păi și cum fac recepția, că ar trebui să compar comanda cu terenul, bașca standardele, situațiile de lucrări, etc?”…”No cum, păi se merge pe teren pentru constatare”.

          Brusc mi-a venit în minte imaginea din desenele animate cu măgărușul care are deasupra capului o bulă în care scrie „sucker”. No, păi cum situațiile deosebite necesită măsuri deosebite fac una „ca la fabrică”, adică o metodologie care menționează concret tot ceea ce trebuie plus ideea că modul de lucru va fi pe comenzi pentru sectoare delimitabile pe teren. No așe s-ar mai putea face recepții. Toată lumea implicată și-a însușit documentul sub semnătură iar primarul l-a aprobat…nu văd cum puteau face altfel. Dacă cineva crede să spun „gogoși” e liber să caute documentul în cauză la primărie…are nr. 11017 din 16.05.2005. Și de ce spun toate astea? Păi tocmai pentru a arăta capitolul „borduri” din convenția sus menționată:

          „5. Bordurile existente (cele care se vor înlocui) se recuperează pe bază de documente; pentru cele care se distrug se face PV de casare semnat de reprezentantul primăriei, iar cele refolosibile se introduc în gestiunea RADP pentru utilizări viitoare. Acestea vor fi evidențiate conform reglementărilor legale în vigoare (cantitativ și valoric). În cazul refolosirii, valoarea acestora va fi dedusă din situațiile de lucrări. Pentru a exista posibilitatea verificării documentelor cu terenul, primirea/predarea respectiv casarea se vor face avănd ca unitate de măsură și metrul, nu numai bucata”.

          No așa credeam eu că ar trebui să se procedeze (incă mai cred asta). Da’ ce să vezi, vine replica: „…măi Sorine, aici nu-i combinat metalurgic, ci administrație publică”. Din nou no comments. Și…ce să vezi…sunt solicitat să văd bordurile în curtea RADP…un „munte” rezultat după basculare…ceva similar cu grămada de dale care ni s-a prezentat zilele astea la tv. Îmi păstrez cumpătul și zic „să vedem actele”…„păi ce acte șefu’, bordurile-s aci, că doar le vedeți și de câte ori facem lucrări pe străzile mărginașe luăm d-acilea”. No așe-i că-i fain la Turda?…trai nineacă!

          No și mare dreptate avea primarul…aci-i administrație publică locală! Și ca să nu mai fac „prostii” d-astea care „îngreunează” recepția, primarul schimbă organigrama primăriei transferând direcția tehnică în subordinea sa și direcția economică în subordinea vicelui…mai concret, ajunsesem ca pentru atribuțiunile vicelui prevăzute în lege șă nu am subordonați cu care să lucrez iar pentru cei aflați în subordine să n-am atribuțiuni legale ca să pot lucra cu ei. Singura soluție a fost…o strângere de mână cu primarul și…am rămas totuși cu înțelegerea deplină  a funcționării administrației locale la Turda. Pot da și un sfat doritorilor de a merge acolo: dacă nu sunt pregătiți să semneze tot ce li se bagă sub nas, să se lase păgubași.

          No și să nu credeți că bordurile sau dalele sunt nimicuri…nu. Atunci era vorba de mii de borduri de granit…știe cineva unde s-or fi dus? Acum e vorba de mii de dale… În ambele cazuri, materialele respective nefiind în vreo gestiune, pot face obiectul unor acțiuni subterane…Nu cred că ar trebui să mai adaug ceva…adică ba da, ne-ar trebui un primar căruia să-i placă ordinea și legalitatea. Drept îi că cu cât debandada-i mai mare, șefu’ poate fi mai incompetent sau mai incorect (n-am folosit cuvintele „prost” și „hoț”).

Banii salinei pot fi la discreția primarului…oare?

Nu prea-i momentul de scris pe bloguri. Las pe mâine urările de anul nou pen’că tocmai văzui în spațiul public un adevărat război într-un pahar cu apă în consiliul local între putere și opoziție pe tema banilor salinei. Cică primarul dorește de la salină un miliard de lei pentru a organiza o sindrofie cu ocazia inaugurării noii săli de sport. Nu pare a fi ceva ieșit din comun deoarece principala preocupare a șoferului mașinii numită primărie pare a fi claxonul. Lăsăm la o parte faptul că de regulă astfel de paranghelii le suportă constructorul, că doar el are nevoie de marketing…cum am spus, „de regulă” dar cum la noi nu se respectă nici o regulă…

            Nici solicitarea unei sponsorizări nu pare prea deplasată, doar toți cei care am mai trecut pe la conducerea vreunei s.a. am primit cu siguranță cereri de acest gen de la vreun acționar…doar e de știut că ăia au mereu nevoie de bani. Ce n-am înțeles eu e de ce ar fi nevoie de aprobarea consiliului local și dacă totuși se cere asta, de ce e atâta încrâncenare în a fi contra. Aceeași încrâncenare am văzut-o și din partea avocaților conjuncturali ai primarului…jigniri serioase, acuzații de a fi contra dezvoltării orașului și câte și mai câte grozăvii de care cică ar fi în stare opozanții.

            Cum curiozitatea era mare, am încercat să văd documentele, că povești sunt destule. N-am găsit pe site-ul CL nimic despre asta așa că am fost nevoit să obțin „pe surse” proiectul de HCL…no baiu-i cât casa. Nu m-apuc de comentat că nu-i loc da’ copiez un extras semnificativ din document:

”3.1. Salina Turda SA se obligă:

3.1.1. Să sprijine financiar organizarea evenimentelor festive, respectiv să achiziţioneze şi să pună la dispoziţia Municipiului Turda, pe aceeaşi perioadă de 3 ani de la data semnării protocolului: cadouri, premii, tombole, precum şi orice alte bunuri/servicii necesare, fără a se limita la cele enumerate, astfel cum acestea vor fi solicitate de Municipiul Turda cu cel puţin 14 zile înaintea evenimentului festiv.

3.1.2. să pună la dispoziţia Municipiului Turda orice resurse logistice necesare în vederea organizării şi desfăşurării evenimentelor festive.

3.1.3. Bunurile astfel achiziţionate de către S.C. Salina Turda S.A., vor reveni în proprietatea publică a Municipiului Turda de la data achiziţionării acestora, urmând a se înscrie în evidenţele contabile ale Municipiului Turda …….

            Sincer să fiu nu cred că ar fi vreun cititor care să nu înțeleagă ingineria…păi măi oameni buni, nu e vorba de nici o sponsorizare pe obiect pentru sala de sport (ceea ce ar fi putut fi acceptabil, legal fiind)…pur și simplu sub declarația festivităților de inaugurare a sălii de sport CL pune la discreția primarului banii salinei pe trei ani pentru.. ce vrea gușulița lui…desigur că există și sintagma „în interesul cetățenilor”, cum altfel, că doar trebuie justificată acuzația cu dușmanii dezvoltării orașului.

          Cred că orice analiză ar fi de prisos, că doar e evident ce se întâmplă. Spun doar că dacă porcăria asta de HCL va trece de controlul de legalitate al prefecturii chiar că nu mai e nimic de făcut în țara asta și definiția unui clasic în viată cu statul eșuat devine super-demonstrată. Plus că ar fi demonstrația supremă cum că OUG-ul cu interzicerea acestui fel de cheltuieli a fost făcut doar pentru fraierii care votează pen’că poate fi ocolită din pix. Ar mai fi de menționat memoria scurtă a celor care au aprobat asta…păi ați uitat că acarul Păun al actiunii „grădina zoologică” e prin tribunale de vrea 10 ani…păi și dacă nu primești vreo condamnare, nu mai ești om după așa ceva…desigur că baștanul n-are nici o treabă. No așa va fi și aici…„păi așa a aprobat consiliul local”. No d-aia e nevoie de datorași la ridicat mâna, la executat dup-aia și, desigur, la aducerea în derizoriu a zicerilor opoziției.

          P.S.

          Totuși, hai să încheiem cu o glumă: pai măi colegilor care ați fost directori generali sau președinți de CA, așa-i că habar n-ați avut că puteați folosi banii societății și pe diverse lucruri care nu fac obiectul legal de activitate? „Fraierilor” …nu v-ați acordat „cadouri, premii sau orice servicii necesare”…doar cine n-ar avea nevoie de d-astea. Pare a fi legal…sau nu? Păi om vedea dacă „cei în drept” le vor bate la ușă…nu cioc-cioc cu degetul ci bum-bum, cu piciorul.

Nu asupriți navetiștii!-2

După cum am estimat în precedentul articol, e vorba de un subiect foarte, foarte actual. Într-o logică normală a lucrurilor, presat puternic de opinia publică, primarul a întors armele și a mai îndulcit cumva situația identificând cică alte stații pentru ruta de Câmpia Turzii…de maare cercetare a fost nevoie. Ba chiar ne-a și explicat într-un interviu de ce trebe alte stații, deși Turda a funcționat zeci de ani fără probleme. Hai să vedem:

              Cică actualele stații ar fi ale TUP…desigur, o minciunică, pen’că stațiile sunt în domeniul public al municipiului Turda și sunt doar concesionate către TUP. Pe cale de consecință, nimeni și nimic nu oprește consiliul local (CL) să modifice contractul de concesiune în sensul exploatării în comun a stațiilor. Mai zice omul că cică în cazul funcționării în paralel, FANNY ar căpușa TUP-ul. No dă-i pace…păi chestiunea s-ar putea rezolva simplu printr-o anexă la contractul de concesiune prin care să se interzică FANNY să efectueze și transport urban în Turda, sub rezerva unor amenzi drastice acordate operatorului, nu șoferilor săi. Cu certitudine că dacă ar fi vorba de amenzi în dinamică (ex la prima abatere o mie de lei, la a doua se dublează, la a treia se triplează, etc) operatorul ar avea grijă ca șoferii lui să se conformeze. Ahh…desigur că ar tre’i să și punem în aplicare asta. Păi hai să vedem ce se poate întâmpla în noua soluție propusă: nimic nu împiedică transportul turdenilor de către FANNY în interiorul orașului, între noile lui stații, desigur…de fapt asta-i adevărata căpușare (urăt cuvânt, dar așa-i zice primarul). No năcaz!

              Da’ nu cumva să credeți că io „am descoperit apa caldă”…cu siguranță că decidenții știu toate astea. Păi ș-atunci de ce aplică dictonul „de ce simplu dacă se poate complicat”? Având în vedere că „socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”, adică cele proiectate nu se prea pot aplica în teren…hai să mergem pe teren. M-am luminat rapid: păi în noile stații „modernizate” nu mai încape decât un singur autobuz și ce te faci dacă ambii operatori ajung concomitent? Având în vedere că în conformitate cu legea lui Murphy „ceea ce se poate întâmpla rău, se va întâmpla sigur” e clar ce carambol se poate isca…așa că mai bine facem alt carambol, cu încă un rând de stații. Vorba aia, tot de-a lui Murphy: „o prostie se acoperă cu o altă prostie mai mare”. Cum cine-i Murphy ăsta? Păi noul patron spiritual al Turzii, după ale cărui legi se „reabilitează” întregul oraș…doar se tot repetă că în final toată Turda va arăta altfel! Clar? Dacă nu credeți…mergeți pe teren și constatați că totul e…„altfel”.

              M-aștept ca la prezentarea noii soluții în CL, toată lumea să voteze „cu două mâini”…doar la anul sunt alegeri și nimeni nu-și asumă riscul de a fi categorisit „contra intereselor turdeanului”…și desigur, dacă va ieși vreun carambol primarul poate zice senin că ”CL a hotărât,  în unanimitate”. Politică de doi bani!

              Concluzia mea? Păi nimic nu ne oprește să aprobăm funcționarea „ca pe vremuri”! Doar că ar trebui „să umblăm” un pic la aia, cum îi zice…mobilitatea urbană. Și desigur, să trecem peste orgolii…cam greu…

              No și dacă tot am făcut pe avocatul diavolului, vă dau o temă de meditație: cum ar fi dacă, cândva, după momentul schimbării administrației (că doar nimeni nu-i nemuritor) se va dori ca TUP să opereze și pe ruta Câmpia Turzii (perfect logic, doar e urmașul RATL-ului)? Da’ gândește cineva pe termen lung? Așh…facem exact ca unii dintre votanții noști: ne gândim doar la ce mâncăm „pă sară” și dup-aia la ce mâncăm dimineață…și tot așa și iar așa…

Nu asupriți navetiștii!

Cred că e un subiect foarte, foarte actual. No și ce treabă aș avea io cu navetiștii? No, păi am fost cândva (o tempora!) un …maare navetist. Adică, terminai facultatea în ’80 și obținui repartiție la Sârma (mă rog, p-atunci îi zicea Combinatul Metalurgic Câmpia Turzii) și făcui naveta de la Cluj 4 ani, pe perioada studenției soției. No și dacă cineva chiar vrea să știe cum e să faci naveta, ia să-și imagineze cum e să pleci din Cluj la 5:30 și să iei doiu’ din Turda pân’ la „poarta trei” (ne mai punând la socoteală troleul din Cluj și fuga pân’ la „locul faptei”) ca să ajungi „pe șapte”. Și cu asta am spus totul…da’ nici măcar comuniștii, cât au fost ei de…cum au fost, nu și-au bătut joc de navetiști. De ce v-am zis d-astea? Păi pen’că am dorit să arăt că sunt în măsură să comentez subiectul (faptul că ulterior, am mai „navetit” ani buni și Turda-Câmpia Turzii e doar o bagatelă)…și-l comentez. Păi cât de prost și nesimțit tre’ să fii ca să decizi (doar d-aia că poți) ca un turdean care stă în Oprișani și lucrează în Câmpia Turzii să vină înapoi până la Sens Vest ca să ia doar d-acolo autobuzul spre Câmpia Turzii (care, desigur, trece prin Oprișani). Măi oameni buni, suntem ”normaliș”? Desigur că există justificarea că-i legal…da’ tot legal e și să decizi o variantă de oprire „ca până acum”! Ca ironie a sorții, mă gândesc cam ce puteau face (la vremea aia) cei câteva sute de sârmari turdeni care urcau la cele trei stații din Oprișani dacă ar fi trebuit să vie la servici via Sens Vest…ioi și vai…a ’nebunit lupu’! Se mai zice cum că baiu-i la actualul operator, că cică n-ar fi ăla care ar fi trebuit să câștige licitația de traseu. N-am date pentru a comenta asta dar, dat fiind faptul că fostul operator n-a avut nici o problemă, ba mai mult, primarele actual s-a străduit ca autobuzele lui să poată opri „peste tot”…cred că nici nu-i nevoie de informații pentru a deduce unde-i baiul. Zic unii (responsabili cu vopsitul/parfumatul rahatului) cum că operatorul trebe să găsească soluții. Ba nu stimabililor, operatorul, societate comercială fiind, nu are în obiectul de activitate „să facă bine” ci să „facă profit”…în schimb, consiliul local are obiectiv „să facă bine” cetățeanului așa că n-are decât să facă regulile de așa natură încât operatorul să facă ”și bine” cetățeanului și desigur și ”profit”. Restul e politică de doi bani și…corupție cât cuprinde. Din păcate, turdeanul are de suferit. Mai clar d-așe nu poci spune!

Care-i adevărul despre ”pierderile” din rețeaua de distribuție a apei?!

Văzui zilele trecute pe feisbuc un articol cu titlul pe care l-am pus și eu…mi-am zis în gând ceva de genul „bine că le-a venit celor de la CAA mintea românului cea mai pe de urmă”…cam așa era zicerea populară. Mă bucurai pen’că era vorba de unul dintre subiectele care preocupă „la greu” opinia publică locală, da’ mă „dez-bucurai” rapid când deschisei articolul…de fapt unul dintre influencerii locali dezbate subiectul…hai că n-o fi rău, deoarece omul s-a dovedit mai mereu a fi informat „de la sursă”. Nu-șt’ de ce CAA apelează la a vorbi prin intermediari, dar e strategia lor. No hai să „lucrăm” un pic cu materialul clientului!

              Zice omu’: „în momentul de față, Turda a ajuns la o medie de circa 36% pierderi de apă” …îmbucurătoare veste doar că…apare o mică fractură de logică. Concret, nu demult, consiliul local, adică acționarul CAA, a stabilit un criteriu de performanță pentru management de genul pierderi 50%. No amu care-i adevărul? Având în vedere că acționarul (recte consiliul local) are totdeauna dreptate, înclin să cred că autorul articolului…n-a fost informat.

              Mai zice omu’: „…sunt lucrări în desfășurare iar procedurile de trecere de pe rețeaua veche pe cea nouă (cu golirera rețelei) pot duce la o amplificare a acestui procent…” Măi să fie…ca unul care „am umblat” p-acolo, știu că toate cheltuielile aferente trecerii de pe vechiul pe noul sistem sunt suportate de catre finanțator, recte Comisia Europeană, fapt ușor de verificat. Păi nu-s decât două posibilități: ori autorul e în eroare totală ori face o sesizare penală foarte subtilă…da,da, păi dacă finanțatorul a decontat aceste cheltuieli prin proiect, CAA ar fi trebuit să recupereze de la constructor sumele aferente apei consumate cu această acțiune…păi dacă autorul zice că aceste cantități au crescut pierderile, pornind de la faptul că „omul știe ce spune” rezultă fără de tăgadă că banii respectivi au fost plătiți de două ori, adică și de către UE dar și decontați ca și pierderi…oare unde or fi banii ăia? No, oare s-aude unde trebe?

              Mai zice omul despre ”pierderile cauzate în prezent, de către companiile care mai sparg câte-o conductă, cu ocazia lucrărilor care se desfășoară pe raza localității”  …da, există „la greu” această situație. Cu o sinceritate debordantă omul zice fără echivoc:  „Practic, acea apă ”pierdută” nu se facturează către nimeni!”  …noa, mai aveți careva vreun dubiu? Păi noi, aștia de rând, dacă cumva spargem conducta la noi în curte când săpăm o groapă vrând să plantăm un pom, plătim de „ne uscăm”…pe bună dreptate, de altfel. În schimb Dorel, dacă sparge vreo conductă în „șanterul” lui nu plătește nimic…las’ că-n final plătim noi. Cred că asta-i a doua parte a subtilei sesizări penale, că nu pot crede că-i incompetență.

              Vedea-om dacă și cine trebe va dori a se prinde de „cestiune”.